//5 reguli: un copil și niște părinți fericiți

5 reguli: un copil și niște părinți fericiți

Orice părinte își dorește să crească un copil fericit, încrezător în forțele proprii, care știe să se comporte adecvat în situațiile sociale la care este expus și cu care să poată avea o relație cât mai bună și ușor de gestionat.

Deși aceste obiective pot fi realizate relativ ușor – atunci când abordarea este una potrivită – de cele mai multe ori drumul parcurs de părinți în acest sens nu este unul lipsit de obstacole.

Nu rareori părinții sunt nesiguri referitor la metodele și strategiile pe care le folosesc în educarea copilului, iar în special atunci când lucrurile nu par să funcționeze așa cum și-ar fi dorit, aceștia pot ajunge foarte ușor să fie copleșiți de situație.

Așadar, aflați în această poziție dificilă, majoritatea părinților caută soluții radicale pentru a controla comportamentul copilului si pentru a schimba totul cât se poate de rapid.

Ce trebuie să știm, însă, este faptul că astfel de “soluții fulger” și încercarea de a controla comportamentul copilului nu ne conduc spre o abordare eficientă și, deci, nici spre rezultatele dorite. Deci, ce putem face atunci?

Abordarea pe care v-o propunem mai departe are la bază ideea că ce ne poate ajuta este nu controlul asupra comportamentului copilului, ci mai degrabă organizarea mediului în așa fel încât copilului să îi fie ușor să se comporte adecvat. Aceasta modalitate de abordare este una metodică, sistematică și care se aplică gradual.

În continuare vă propunem cinci reguli simple – amintite în cartea The Power of Positive Parenting: A Wonderful Way to Raise Children (Glenn Latham, 2003) – care va pot ajuta în atingerea obiectivelor mai sus menționate.

Regula 1: Comunică în mod clar copilului așteptările pe care le ai de la el.

Ce înseamnă asta? – orice comportament pe care vrem să îl demonstreze copilul trebuie sa fie definit cat mai clar și pe înțelesul acestuia. Spre exemplu, dacă îi cerem copilului să fie cuminte la gradiniță, aceasta nu este o cerință suficient de clară și descriptivă.

Putem încerca, în schimb, să îi spunem copilului: “Mi-ar plăcea ca astăzi la grădiniță să stai la măsuță atunci când doamna educatoare îți cere acest lucru, să faci liniște atunci când toți copiii trebuie sa rezolve o sarcină, iar în pauză să le dai și celorlați copii jucăriile tale.”

Regula 2: Ignoră comportamentele neadecvate minore

Această regulă se aplică în special acelor comportamente specifice vârstei (rivalitatea între frați, cearta pentru jucării, folosirea unui limbaj neadecvat fără a cunoaște neapărat sensul, aruncatul de jucării etc.).

Urmând această regulă puteți evita ca un comportament neadecvat să devină o problemă, acesta fiind eliminat în scurt timp din repertoriul copilului datorită lipsei de atenție oferite acelui comportament.

Regula 3: Întărește în mod selectiv comportamentele adecvate

Întărirea pozitivă a acelor comportamente pe care ne dorim să le vedem în repertoriul comportamental al copilului este una dintre cele mai puternice strategii cu ajutorul cărora putem atinge obiectivele menționate mai sus.

Ce înseamnă asta? – De cele mai multe ori părinții au tendința să observe (și să corecteze!)  mult mai rapid comportamentele neadecvate ale copilului. Ce este, însă, mult mai eficient, este observarea acelor oportunități de a oferi atenție unor comportamente dezirabile, pe care ne dorim să le vedem în repoertoriul comportamental al copilului.

Deși pare ceva foarte simplu de realizat, acesta este un aspect care adesea este umbrit de încercările repetate de a corecta acele comportamente nedorite. Un exemplu pentru urmarea acestei reguli poate fi întărirea unor comportament de interacțiune socială adecvată cu un alt copil – cu un simplu zâmbet sau  spunându-i copilului: “Ce frumos te joci!”.

Regula 4: Oprește și apoi redirecționează comportamentele neadecvate de o amploare mai mare

Desigur, se întâmplă ca cei mici să demonstreze unoeri comportamente care nu pot fi ignorate, acestea putând fi periculoase pentru ei sau pentru cei din jur. Ce putem face atunci?

Dacă se întamplă, spre exemplu, ca cel mic să fie agresiv fizic sau verbal într-o situație în care lucrurile nu s-au întâmplat așa cum și-ar fi dorit, puteți încerca următoarea strategie:

  • Spuneți “Stop!”, cu o atitudine fermă, dar calmă;
  • Asigurați-l pe cel mic că știți că nu se simte bine și că vă pare rău pentru el, anunțându-l apoi că puteti vorbi din nou cu el atunci când este liniștit;
  • Nu încercați să corectați comportamentul în acel moment; făcând acest lucru riscați să oferiți atenție unui comportament neadecvat;
  • Ulterior, când cel mic a reușit să se liniștească, căutați acele oportunități de a întări comportamente pozitive ale copilului (urmând regula 3). Totodată, acum este un moment potrivit și pentru a discuta despre emoțiile copilului, însă această discuție trebuie să se îndrepte spre conturarea unor abilități și spre învățarea unor comportamente alternative

Regula 5: Fii aproape de copilul tău!

  • Fii aproape de copilul tău folosind cuvinte – ascultă ce îți spune cel mic și răspunde-i; vorbește cu el cât mai natural; vorbește pe înțelesul lui; fii deschis la orice dorință a copilului de a interacționa verbal cu tine.
  • Fii aproape de copilul tău prin interacțiune fizică – îmbrațișează-l, mângâie-l sau gâdilă-l în joc cât mai des posibil.

Desigur, putem beneficia de o eficiență maximă atunci când aceste reguli sunt urmate în mod constant și sistematic și nu doar ocazional sau selectiv. Astfel, urmate în mod adecvat, acestea pot reprezenta baza unei relații adecvate și puternice între un copil fericit și, desigur, un părinte fericit.

“Mi-am creat o lume în care tot ce fac este întărit pozitiv. Am construit o lume în care îmi este ușor să mă comport adecvat.” – B.F. Skinner

Bibliografie: Latham, G. (2003). The power of positive parenting: A wonderful way to raise children. North Logan, UT: P & T ink.

Iulia Bucur

Psiholog ATCA, Registered Behavior Technician

2018-09-12T08:16:31+00:00