//Abilități importante în comunicarea și interacțiunea cu cei din jur

Abilități importante în comunicarea și interacțiunea cu cei din jur

Fiecare copil diagnosticat cu tulburări de spectru autist este diferit, așadar dificultățile și punctele forte ale segmentului limbaj și comunicare vor fi diferite.

Este aproape imposibil să selectăm un plan de dezvoltare a comunicării care să funcționeze la fel de bine pentru toți copiii. În schimb, ne putem ghida după câteva principii eficiente, care să atingă cele mai importante abilități pe care dorim să le dezvoltăm.

Stabiliți obiective pentru dezvoltarea comunicării funcționale, spontane

Aceasta înseamnă ca fiecare copil să poată comunica celor din jur nevoile și dorințele de bază, fără să aibă nevoie de ajutor sau prompt (făra a fi necesar ca adultul să-l întrebe ”ce vrei?”, ”vrei jucăriile?” sau ”spune ce vrei”).

Dacă ați reușit acest lucru cu copilul dumneavoastră, minunat! Dacă nu, nu treceți peste acest pas! Este extrem de important!

Cei mai mulți copii vor reuși să facă cereri spontane, ajutați prin procesul de terapie, prin folosirea diverselor tehnici din ABA, Verbal Behavior etc. Pentru copiii care au însă dificultăți semnificative, există însă sisteme alternative de comunicare bazate pe tehnologie, ce pot dezvolta abilitatea copiilor de a fi spontani în utilizarea limbajului.

LetMeTalk este una dintre aplicațiile gratuite de comunicare alternativă augmentativă de tip tehnologic, sistemul PECS – bazat pe imagini, sau semnele gestuale, ce pot fi de folos în dezvoltarea limbajului funcțional. Acestea nu exclud utilizarea limbajului verbal, ci pot fi folosite parțial în procesul de recuperare, iar integrarea și combinarea lor cu metodele consacrate vor oferi un plus de independență copiilor în folosirea independentă a comunicării.

Eliminarea graduală a promptului și utilizarea acestuia sau a întrebărilor ajutătoare sunt aspecte la fel de importante pentru dezvoltarea unei comunicări spontane.

De exemplu, la început îi puteți oferi un prompt complet copilului, spunându-i exact ceea ce doriți ca el să răspundă. Apoi, puteți diminua promptul verbal, oferindu-i un prompt vizual, precum o imagine sau un simbol.

De asemenea, poate fi util să începeți prin a-l învăța prima dată pe copil să facă cereri de bază, orientate spre lucrurile care-l motivează cel mai tare pe copil, apoi puteți trece progresiv spre forme mai dificile sau complexe de comunicare – comentarii, forme de salut, a pune întrebări, a face complimente.

Stabiliți obiective de interacțiune cu alți copii de aceeași vârstă

Deoarece segmentul social este adesea extrem de deficitar, prioritizarea abilităților de interacțiune și comunicare cu alți copii este esențială.

Abilități de joc – predați tipuri de joc, forme de interacțiune și răspuns în cadrul jocurilor, comportamente adecvate

Răspunsul la nume – învățați-l pe copil să răspundă când este strigat pe nume de către un adult și de către alți copii

Stabilirea mecanismului de împărtășire a atenției (joint attention), astfel încât să se poată conecta mai ușor în relațiile cu cei din jur

Abilități de conversație – observați cu atenție ce abilități lipsesc în interacțiunea verbală a copilului cu colegii, apoi încercați să selectați aceste obiective în terapie (pune întrebări celorlalți, poate dezvolta un subiect de conversație, poate face afirmații personale?)

Predați perspectiva vizuală și elemente din teoria minții, astfel încât să-l ajutați pe copil să înțeleagă mai bine perspectiva celorlalți, emoțiile și rapoartele sociale.

             Repetați, generalizați și încurajați diversitatea

Predarea abilităților de conversație cu același terapeut, în același mediu, pe baza acelorași materiale educaționale poate deveni redundantă. Un mod foarte structurat de predare este bun, însă lipsa posibilităților de utilizare diversificată a abilităților deja însușite va fi în detrimentul copilului.

Observați modurile în care copilul folosește ceea ce a învățat acasă, la școală, pe stradă. Dacă unele abilități au fost deja predate, dar copilul nu le demonstrează așa cum o face în sesiunea de terapie, poate să însemne că cel mic are nevoie de mai multe oportunități de generalizare și nu de ore suplimentare de terapie individuală.

Îmbunătățirea sau finisarea altor aspecte ale comunicării

După ce am reușit să atingem obiectivele esențiale, putem stabili un plan pentru corectarea sau finisarea caracteristicilor comunicării.

  • Corectarea erorilor de pronunție a sunetelor
  • Corectarea greșelilor gramaticale
  • Înțelegerea limbajului abstract sau a conceptelor abstracte

 

Claudia Matei

Psiholog,

Consultant BCABA

2018-11-14T08:50:32+00:00