//Abordarea de tip Pivotal Response Treatment (PRT)
  • Claudia

Abordarea de tip Pivotal Response Treatment (PRT)

Ce este un comportament pivot?

Orice comportament “pivot” sugerează importanța acestuia, dincolo de comportamentul în cauză. Adică, odată predate, aceste tipuri de comportamente pot genera modificări și variații pozitive și la nivelul altor comportamente, fără necesitatea unei predări adiționale.

De exemplu, putem opta pentru a preda copilului abilități de imitație, pe rând, fiecare comportament în parte (să bată din palme, să facă turn, să facă pa-pa) sau putem preda un singur comportament pivot care să le producă pe toate acestea. În cazul imitației, comportamentul pivot ce trebuie predat este ”învățarea prin observație” sau ”observational learning”.

Învățarea prin observație apare în momentul în care copilul imită comportamente simple sau complexe pe care le observă la cei din jur și, implicit, dincolo de a imita câteva mișcări, învață comportamente noi. Această abilitate naturală a copiilor poate fi observată foarte ușor în cadrul activităților de grup sau la grădiniță. În cazul copiilor cu tulburări de spectru autist această abilitatea de a învăța prin observație trebuie însă predată.

Astfel, abordarea preocupată de comportamentele pivot, îmbină toate tehnicile analizei comportametale aplicate (ABA), punând accent însă pe câteva condiții ce o definesc. Abordarea se numește Pivotal Response Treatment (Tratamentul răspunsului pivot) și este centrată pe o metodă ce folosește jocul pentru a dezvolta arii de dezvoltare pivot, în locul comportamentelor individuale.

Cele patru arii de interes în Pivotal Response Treatment (PRT)

Aria centrală este motivația. Din cauza nivelului redus de motivație, copiii cu tulburări de dezvoltare au adesea dificultăți semnificative în ceea ce privește inițierea contactului social, a răspunsului la stimulii corespunzători sau de a învăța lucruri noi. Putem observa că nu inițiază conversație sau nu răspund întrebărilor. Lipsa motivație este una dintre cele mai mari bariere în a învăța și dezvolta comportamente sau abilități noi.

Terapia bazată pe PRT își propune să crească dorința/ motivația copilului de a învăța abilități noi, asociate unor consecințe pozitive. În loc de a ”forța” unele cerințe sau de a impune ce urmează să fie predat, terapeutul se folosește de interesul copilului pentru anumite obiecte sau jucării, cu scopul de a preda aceste abilități noi.

Cea de-a doua arie este inițierea. Folosind PRT, terapeutul îl va încuraja pe copil să inițieze contact social, prin adresarea întrebărilor și obținerii atenției.

Astfel, pornind de la interesul copilului, acesta va iniția contact cu terapeutul, cu părinții sau alți copii, arătând obiectul de interes, adresând întrebări despre acesta sau atrăgând atenția asupra acțiunii pe care o desfășoară. Orice copil este mult mai interesat de a iniția un joc nou folosind jucăriile preferate!

Cea de-a treia componentă este auto-reglarea. Acest comportament pivot îl ajută pe copil să înțeleagă ce poate și ce nu poate face, ce atrage consecințe pozitive sau negative, să se auto-evalueze și să fie independent. Auto-monitorizarea sistemului de tokeni, numărului de sarcini, comportamentelor, fișele de auto-evaluare comportamentală pot fi de ajutor pe acest segment.

Cea de-a patra arie-obiectiv în PRT este de a forma abilitatea copiilor cu autism de a răspunde la o gamă variată de stimuli și nu de a se limita la detalii specifice ale acestora.

Această arie se referă la abilitatea de a generaliza. Stimulii care apar în mediul natural sunt uneori extrem de diferiți de cei pe care îi predăm în camera de terapie.

Câteva exemple

Atunci când observăm că unui copil îi plac mașinuțele, procesul de predare va începe de la acestea. Le putem încorpora în procesul de învățare jucându-ne împreună cu ele, cu scopul de a preda ceva nou – culorile mașinuțelor, să numărăm, imitație, modelarea unor comportamente adecvate, conversație etc.

Vom modela interacțiunea socială cu copilul pentru a-l determina mai ușor să inițieze răspunsuri sau comportamente sociale: ”mașina verde o întreabă pe cea roșie – vrei sa te joci? Unde vrei să parcăm? Ce animale vrei să ducem la plimbare?”, mașinuțele își așteaptă rândul pentru a urca o rampă, împart jucării, colaborează în a construi un garaj.

Toate recompensele sunt direct asociate comportamentului dorit și reprezintă obiectul de interes. Atunci când copilul a răspuns unei cerințe îi va fi oferită încă o mașinuță.

Toate încercările de răspuns ale copilului vor fi recompensate! Chiar și atunci când răspunsul nu are forma pe care o doream sau nu este perfect va fi întărit. Ulterior, vom apela la proceduri de modelare a răspunsului, oferind exemple și modelul dorit, respectiv la proceduri de promptare.

Utilizarea situațiilor naturale de predare este foarte importantă. Atunci când suntem la masă, când facem cumpărături, facem baie sau mergem în parc avem avantajul de a găsi oportunități multiple pentru a modela comportamentul copilului, a crea motivație și inițiere.

Ne vom raporta doar la interesul copilului. Dacă are baloane în mână și îi place să se joace cu ele, nu le vom îndepărta pentru a-i pune o întrebare. Ne vom asigura că este atent, apoi îi vom pune o întrebare asociată baloanelor –  ”Vreau să te întreb ceva/ Încearcă să fii atent la mine: cu ce te joci?, Cum sunt baloanele tale? etc.”.

În concluzie, pentru a forma abilități importante, ce pot genera la rândul lor alte abilități noi, este esențial să ne raportăm la ceea ce este natural și de interes pentru copil. În momentul în care adulții deprind aceste modalități de abordare a copilului, iar părinții învață cum să predea folosind PRT, copilul va beneficia de oportunități de învățare tot timpul.

 

Claudia Matei

Psiholog,

Consultant BCABA

2018-11-09T08:40:42+00:00