//Adaptarea sarcinilor pentru elevii cu tulburări din spectrul autist. Sfaturi practice pentru cadrele didactice

Adaptarea sarcinilor pentru elevii cu tulburări din spectrul autist. Sfaturi practice pentru cadrele didactice

Atunci cand învățătorul sau profesorul are la clasă un elev cu TSA sau cu altă tulburare de dezvoltare, este nevoit să facă anumite modificări sau adaptari curriculare, în funcție de abilitățile copilului. Aceasă sarcină este o provocare pentru cei mai mulți dintre profesorii din învățământul de masă, din cauza numarului mare de elevi pe care îl au la clasă, dar și din cauza timpului limitat pe care îl au la dispoziție.

Vă prezentăm în continuare câteva modălități simple prin care puteți face aceste modificări:

  1. Adaptarea mărimii sarcinilor – adaptați numărul de elemente pe care elevul trebuie să le învețe sau să le scrie. De exemplu, elevul poate scrie la dictare 5 cuvinte în loc de 10 , sau poate primi 5 cuvinte într-o zi iar pe restul urmatoarea zi.
  2. Adaptarea timpului – reglați timpul alocat pentru învățarea cunoștințelor, finalizarea sarcinilor sau testarilor. În funcție de complexitatea sarcinilor sau a conceptelor, acestea pot fi învățate mai usor sau mai greu. Elevii cu nevoi speciale pot avea nevoie de un timp mai mare pentru a finaliza anumite sarcini.
  3. Nivelul de suport – acordarea unui sprijin suplimentar în cadrul unor anumitor activități poate fi uneori necesar pentru elevii cu TSA. Shadow-ul este cel care oferă acest sprijin în mod ideal, dar ce putem face în cazul copiilor care nu beneficiază de însoțitor? O soluție ar fi să desemnam un alt elev din clasă care are abilitățile necesare pentru a finaliza sarcina respectivă și dorește să își ofere ajutorul.
  4. Adaptarea materialelor folosite în procesul de predare – majoritatea copiilor cu TSA sunt “visual learners”, ceea ce înseamnă că rețin foarte bine informațiile prezentate pe un suport vizual (planșe, poze, diagrame). Folosirea suportului vizual, a exemplelor concrete și a activităților practice ajută elevii să își mențină atenția în sarcini și să învețe mai ușor conceptele.
  5. Dificultatea sarcinilor – sarcinile trebuie să fie adaptate nivelului la care se află copilul. De exemplu, unii copii pot avea nevoie de numărătoare sau de calculator pentru a efectua operații matematice. Situația ideală ar fi ca elevul să poată face aceste operații fără ajutor suplimentar, dar abilitatea de a folosi calculatorul sau numărătoarea este mai bună decât nici o abilitate.
  6. Adaptarea metodelor de evaluare – există multe modalități prin care un elev poate demonstra înțelegerea conceptelor. De exemplu, în loc de a scrie compunerea pe caiet poate folosi tastatura, poate rezolva exerciții oferind răspunsuri verbale sau indicând răspunsul corect din mai multe variante posibile.

Obiectivele educației sunt aceleași pentru toți copiii, însă acestea trebuie adaptate în funcție de nevoile individuale și de abilitățile fiecăruia. Pentru a face posibilă educația incluzivă și integrarea elevilor cu tulburări de dezvoltare, este necesar să fim mai flexibili și să facem modificări acolo unde este necesar.

Raluca Anghel, Psiholog, terapeut ABA

 

2019-02-15T08:48:07+00:00