//ADHD, boala copilăriei care se manifestă și la adulți. Iata semnele de alarma

ADHD, boala copilăriei care se manifestă și la adulți. Iata semnele de alarma

adhdADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare cronică care afectează milioane de copii și persistă adesea și la maturitate. Acesta include o serie de probleme combinate, care implica atenția, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv.

Diagnosticarea cu ADHD reprezintă un proces care implică mai multe etape. Nu există un singur test care să poată oferi un diagnostic clar atât în ceea ce priveşte tulburarea ADHD, cât şi alte tulburări precum anxietate sau depresie. Dacă sunteţi îngrijorat sau aveţi bănuiala că un copil ar putea avea ADHD, primul pas este acela de a vorbi cu un specialist.

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă că profesioniştii din domeniul sănătăţii să ceară informaţii referitoare la comportamentul copilului nu numai partintilor, dar şi profesorilor sau altor adulţi care îngrijesc sau interacţionează cu acesta. De asemenea, medicul psihiatru trebuie să determine dacă copilul prezinta alte condiţii care pot explica mai bine simptomele.

Cum este diagnosticată tulburarea ADHD?

Specialiştii din domeniul sănătăţii mintale utilizează manualul DSM (Diagnostic and Statistical Manual) pentru diagnosticarea tulburării ADHD. Acest standard de diagnosticare oferă garanția unei diagnosticări corespunzătoare. Folosindu-se acelaşi standard în toate comunităţile, se poate determina câţi copii au ADHD şi modul în care sănătatea publică este afectată de acesta problemă.

Criterii de diagnosticare pentru ADHD – DSM 5

Persoanele cu ADHD prezintă un model persistent în lipsa concentrării şi/sau a hiperactivităţii – impulsivitate care interferează cu funcţionarea şi dezvoltarea tipică.

1. Lipsa puterii de concentrare
o Nu acordă importantă detaliilor, făcând de multe ori greşeli în activități de la grădiniță/școală
o Are probleme de menţinere a atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc
o Pare să nu asculte atunci când cineva comunica cu el
o De multe ori nu urmează instrucţiuni şi nu reuşeşte să îşi termine temele
o Are probleme în organizarea activităţilor
o Evita sarcinile de lungă durata
o Este foarte uşor distras de stimuli din jur

2. Hiperactivitatea şi impulsivitatea
o Îşi părăseşte locul unde stă de obicei la şcoală
o Întâmpina dificultăţi în a se juca şi a lua parte la activităţi de grup
o Vorbeşte excesiv
o Întâmpina dificultăţi în aşteptarea rândului
o Deseori, deranjează/întrerupe discuţii sau jocuri
În plus, pentru diagnosticarea cu ADHD, trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii:
• Mai multe dintre simptome să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani
• Simptomele să apară în două sau mai multe medii (acasă, la şcoală, în parc)
• Este necasară existanța unei evidente clare că simptomele interferează sau reduc calitatea vieţii.

În funcţie de tipurile de simptome, pot apărea trei tipuri ale tulburării ADHD:
Tipul combinat
Tipul caracterizat de neatenţie (deficit de atenţie)
Tipul caracterizat de hiperactivitate – impulsivitate

Traducere şi adaptare:
Andra Tabăra
Psiholog, Consultant ABA

Referinţe:
American Psychiatric Association: Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th edition. Arlington, VA., American Psychiatric Association, 2013.
Sursă: http://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/diagnosis.html

2018-02-23T12:51:17+00:00