//Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentală și cum ne poate ajuta?

Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentală și cum ne poate ajuta?

Caracteristicile  abordării cognitiv-comportamentale

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (TCC) combină elementele terapiei comportamentale şi ale terapiei cognitive , pornind de la ideea că răspunsurile comportamentale și emoţionale la anumite evenimente sau situaţii nu sunt cauzate direct de acestea, ci de percepțiile şi interpretările făcute asupra acestor evenimente şi situaţii.

Abordarea cognitiv-comportamentală este orientată către probleme și vizează atenuarea simptomelor patologice, ceea ce duce la o ameliorare a funcţionării comportamentale sau la o remisiune totală a unei tulburari psihiatrice. Accentul se pune pe comportamentele problematice, cognițiile maladaptive și emoțiile însoțitoare, dar şi pe stabilirea unor obiective clare în demersul terapeutic .

Avantajul acestei terapii este faptul că pacientul este implicat activ în procesul terapeutic, tehnicile sunt însuşite şi aplicate de către clienţi atât în terapie cât și în viața lor privată, astfel efectele pozitive se menţin și după întreruperea terapiei.

Cum se desfașoară terapia cognitiv-comportamentală?

La începutul terapiei, clientul și terapeutul discută obiectivele și așteptările clientului, delimitând concret rezultate observabile care indică atingerea fiecărui obiectiv. Pe baza acestor obiective și așteptări, un plan de terapie este dezvoltat și prezentat clientului. În TCC, terapeutul și clientul colaborează împreună într-un mod transparent. Terapeutul este privit ca un expert în tehnicile de terapie și în psihopatologia  comportamentului maladaptiv, iar clientul este privit ca un expert în propria viață și în prezentarea problemelor. Importanța acestei relații colaborative este evidențiată prin monitorizarea continuă a gândurilor, comportamentelor și emoţiilor, pe care clienții sunt rugați să o facă (prin sarcinile pentru acasă și prin exercițiile din sesiune) și prin rolul activ pe care îl au clienții în timpul sesiunilor de terapie. Terapeutul TCC joacă un rol educațional ca şi  antrenor de abilități, având o atitudine directivă, dar și una de susținere și empatică. Relaţia terapeutică este folosită pentru a crea un mediu în care clientul poate învăța să răspundă într-un  mod diferit la o  stare emoțională, pentru a reduce astfel simptomatologia problematică.

Cui se adresează acest tip de terapie?

Terapia cognitiv-comportamentală este o terapie de scurtă durată care şi-a dovedit eficienţa atât în dezvoltarea  şi autocunoaşterea personală, cât şi în tratarea unei game diversificate de probleme psihice, cum ar fi: depresia, anxietatea, atacul de panică, furia, problemele de cuplu, abuzul sau dependenţa de substanţe, fobiile, tulburările de alimentaţie și tulburările de personalitate.

Deși tehnicile TCC şi-au dovedit eficienţa în studiile efectuate pe adulţi şi adolescenţi , experienţa clinică ne arată faptul că terapia individuală cu copiii de vârstă preşcolară/ școlară trebuie să implice un anumit nivel de terapie prin joc. Complexitatea tehnicilor cognitiv-comportamentale utilizate cu clienții mai în vârstă, sunt adaptate conform dezvoltării pentru copiii de vârstă școlară și preşcolară, folosind tehnici de joc cum ar fi modelarea, jocurile de rol, jocurile sociale, jocurile competitive și jocul de păpuși. Terapia cognitiv-comportamentală a fost utilizată cu succes la copiii cu vârsta sub 7 ani prezentând o serie de probleme, inclusiv encoprezis, enurezis, refuzul școlar, durere abdominală, tulburare de anxietate generalizată, fobii, abuz sexual  și probleme de comportament disruptiv. Tehnicile concrete cu instrucţiuni clare și simple sunt utile pentru majoritatea copiilor mici, în timp ce adolescenții se pot angaja de obicei în utilizarea unor tehnici mai sofisticate, precum identificarea convingerilor disfuncționale și a tehnicilor de  restructurare cognitivă.

Care sunt beneficiile terapiei cognitiv-comportamentale ?

În timpul terapiei cognitiv-comportamentale orice persoană poate învăța :

  • Să-și identifice problemele mai clar
  • Să conștientizeze  gândurile automate
  • Să distingă între fapte și gânduri iraționale
  • Să înțeleagă cum experiența trecută poate afecta emoțiile și credințele actuale
  • Să-și înfrunte temerile în loc să le evite
  • Să vadă o situație dintr-o perspectivă diferită
  • Să înțeleagă mai bine acțiunile și motivațiile altor persoane
  • Să dezvolte un mod pozitiv de a gândi și de a vedea situațiile
  • Să devină mai conștienți de propriile lor stări emoționale
  • Să-și stabilească obiective realizabile
  • Să nu se mai învinovățească
  • Să se accepte și să se înțeleagă în loc să se judece pe ei înșiși sau pe alții

În prezent, psihoterapia cognitiv-comportamentală ocupă locul întâi în lume în ceea ce priveşte eficienţa, numeroase studii demonstrând  faptul că această abordare terapeutică este cel puţin la fel de eficientă ca şi tratamentul medicamentos  în tratarea depresiei, a anxietăţii, a obsesiilor, fobiilor, tulburărilor obsesiv-compulsive, tulburărilor de stres post-traumatic, atacurilor de panică, insomniei, tulburărilor de alimentaţie sau adicţiilor.

Referinte

Seligman, L. D., &Ollendick, T. H. (2011). Cognitive Behavioral Therapy for Anxiety Disorders in Youth. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America.

Royal College of Psychiatry (1997) Behavioural and cognitive treatments: guidance for good practice. Council Report CR68. Royal College of Psychiatry, London.

Ronen, T. (1992) Cognitive therapy with young children. Child Psychotherapy and Human Development

 

Raluca Anghel, Psiholog, Consultant ABA

2019-01-25T08:01:49+00:00