//Ce sunt tulburările pervazive de dezvoltare / DSM IV

Ce sunt tulburările pervazive de dezvoltare / DSM IV

Tulburările pervazive de dezvoltare, stabilite de Asociația de Psihiatrie Americană în DSM IV – Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburărilor Mentale, 1994 (ediția a IV-a), sunt: Tulburarea Autistă, Tulburarea AspergerTulburarea Dezintegrativă a Copilăriei, Tulburarea Rett, Tulburarea Globală (Pervazivă) de Dezvoltareinclusiv autismul atipic.

Criterii de diagnosticare pentru Tulburarea autistă:
(I) Obținerea unui total de șase sau mai multe răspunsuri pozitive la itemi celor trei secțiuni (fiind obligatorii cel puțin două la sectinea A și câte unul la B, respectiv C).
A. Dificultăți calitativ semnificative în interacțiunea socială, datorate unor cauze cum ar fi:

  • utilizarea inadecvată a comportamentelor non-verbale (postura, expresie facială, gestica, evitarea contactului vizual);
  • eșec în stabilirea unor relații sociale cu persoane de aceeași vârstă, normale din punct de vedere al dezvoltării;
  • absența intenției spontane de a împărtăși propriile bucurii, interese și realizări cu alte persoane;
  • absența reciprocității emoționale sau sociale (nu participă activ la jocurile colective, preferând activitățile solitare și servindu-se de alții în scop instrumental).

B. Dificultăți calitativ semnificative în comunicare, datorate unor cauze cum ar fi :

  • întârziere în dezvoltare sau absența a limbajului verbal, fără încercări de suplinire prin modalități paralingvistice ( cum ar fi mimico-gesticulația);
  • lipsă capacități de a iniția și susține o conversație în condițiile prezenței limbajului verbal;
  • utilizarea stereotipă și repetitivă a unor structuri verbale ( aparținând limbajului comun sau personal);
  • absența jocului simbolic sau imaginativ ( comparativ cu copiii normali, de aceeași vârstă).

C. Patternuri restrictive, stereotipe și repetitive legate de comportamente, interese și activități cum ar fi:

  • preocupări obsesive, stereotipe și restrictive legate de interese;
  • dependența rigidǎ față de unele conduite rutiniere sau comportamente rituale;
  • manierisme motorii stereotipe și repetitive nefuncționale;
  • preocupare intensă legată de anumite obiecte sau părți ale acestora;

(II) Constatarea unui retard sau a unei disfuncții în cel puțin unul din următoarele domenii:

  • interacţiune socială,
  • limbaj,
  • joc simbolic sau imaginativ ( începând cu vârsta de trei ani ).

(III).Excluderea simptomatologiei tipice sincromului Rett sau altor tulburări degenerative ce pot apărea în copilărie.

Diagnosticul diferențial se face în raport cu sindromul Asperger, debilitatea mintală și deficiențele senzoriale, precum și cu tulburările psihiatrice (în special schizofrenia).

Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Asperger (remarcată în general după vârsta de 3 ani, adesea la 5,6 sau 7 ani):
A. Incapacitate calitativă de a interacționa social, manifestată prin cel puțin două din următoarele:

  • incapacitatea marcantă de a folosi multiple comportamente non-verbale cum ar fi contactul vizual, expresia facială, posturi ale corpului și gestică pentru a regla interacțiunea socială;
  • eșecul în dezvoltarea de relații corespunzătoare nivelului de dezvoltare cu persoanele din jur;
  • lipsa dorinței spontane de a împărtăși bucuria, interesele sau realizările cu ceilalți oameni (de ex. obiectele de interes nu sunt indicate, aduse sau arătate cu degetul);
  • lipsă reciprocității sociale sau emoționale.

B. Tipare repetitive și stereotipe legate de comportament, de interese și activități, manifestate prin cel puțin una din următoarele:

  • preocuparea exclusivă față de unul sau mai multe tipare stereotipe și limitate de interes care se înscrie în parametrii anormali fie prin intensitate, fie prin focalizare;
  • aderarea aparent inflexibilă la rutină sau ritualuri specifice, non-funcționale;
  • manierisme motorii stereotipe și repetitive (de ex. pocnirea sau răsucirea degetelor sau a mâinii sau mișcări complexe ale întregului corp);
  • preocuparea persistentă față de părți ale obiectelor.

C. Tulburarea cauzează o incapacitate semnificativă din punct de vedere clinic în domeniul social, ocupațional sau în alte domenii importante de funcționare.
D. Din punct de vedere clinic, nu există o întârziere generală importantă în vorbire (de ex. cuvinte simple folosite până la vârsta de 2 ani, fraze comunicative folosite până la vârsta de 3 ani).
E. Din punct de vedere clinic, nu există o întârziere semnificativă în dezvoltarea cognitivă sau în dezvoltarea abilităților de autonomie specifice vârstei, în comportamentul adaptiv (altul decât în interacțiunea socială) și în curiozitatea față de mediul înconjurător în copilărie.
F. Criteriile nu sunt proprii pentru altă tulburare globală de dezvoltare sau schizofrenie.

Criterii de diagnosticare pentru tulburarea dezintegrativă a copilăriei:
A. Dezvoltare aparent normală cel puțin pe parcursul primilor doi ani după naștere, manifestată prin prezența comunicării verbale și non-verbale proprii vârstei, relații sociale, joacă și comportament adaptat;
B. Din punct de vedere clinic, pierderea semnificativă a capacităților dobândite anterior (înainte de vârsta de 10 ani) în cel puțin două dintre următoarele arii:

  • limbaj expresiv sau receptiv;
  • abilități sociale sau comportament adaptat;
  • controlul vezicii urinare sau a intestinelor;
  • joacă;
  • capacități motorii.

C. Funcționare anormală în cel puțin două dintre domeniile următoare:

  • incapacitatea calitativă de a interacționa social (de ex. incapacitatea în comportamente non-verbale, nereușită de a dezvolta relații cu cei din jur, lipsa reciprocității sociale sau emoționale);
  • incapacitatea calitativă de a comunica (de ex. întârzierea sau lipsa limbajului vorbit, încapacitatea de a iniția sau susține o conversație, folosirea stereotipă și repetitivă a limbajului, lipsa de jocuri creative variate);
  • Tipare repetitive și stereotipe legate de comportament, de interese și activități, inclusiv stereotipii motorii;

D. Tulburarea nu este reprezentată printr-o altă tulburare globală de dezvoltare sau prin schizofrenie.

Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Rett (până în momentul de față, diagnosticate au fost numai fete):
A. Toate punctele de mai jos:

  • dezvoltarea prenatală și postnatală aparent normală;
  • dezvoltarea psihomotorie aparent normală în primele 5 luni de la naștere;
  • circumferința capului normală la naștere;

B. Debutul tuturor simptomelor de mai jos după perioada de dezvoltare normală:

  • încetinirea creșterii capului între 5 și 48 de luni;
  • pierderea capacităților legate de folosirea mâinii dobândite anterior între 5 și 30 de luni cu dezvoltarea subsecvență a mișcărilor stereotipe ale mâinii (de ex. de frângere sau de spălare a mâinilor);
  • pierderea angajării sociale în curs (deși interacțiunea socială se dezvoltă mai târziu);
  • aparența unei proaste coordonări a mersului sau a mișcărilor trunchiului;
  • dezvoltare grav afectată a limbajului receptiv și expresiv.

Tulburarea globală (pervazivă) de dezvoltare – nespecificată altfel (inclusiv autismul atipic):

Această categorie trebuie folosită atunci când există tulburări grave și globale în dezvoltarea interacțiunii sociale reciproce sau în capacitățile de comunicare verbală și non-verbală sau când se întâlnesc comportamente, interese și activități stereotipe dar nu sunt îndeplinite criteriile pentru o tulburare specifică globală de dezvoltare, schizofrenie, tulburare schizotipală a personalității sau tulburare anxioasă (evitantă) a personalității. De exemplu, această categorie include „autismul atipic” – prezentări care nu îndeplinesc criteriile pentru tulburarea autistă din cauza vârstei apariției, simptomatologiei atipice sau simptomatologiei de limită, sau toate acestea la un loc.

2018-02-23T12:51:22+00:00