//Comportamentele dificile și inadecvate ale celor mici
  • Comportamentele

Comportamentele dificile și inadecvate ale celor mici

Una dintre cele mai mari provocări din viața părinților este, cu siguranță, gestionarea comportamentelor dificile și inadecvate ale celor mici.

Tehnicile de analiză aplicată a comportamentului pot deveni foarte ușor colacul de salvare, astfel încât părintii să poată coordona mai bine comportamentele inadecvate ale celor mici. Aceste tehnici vor oferi metode mult mai prietenoase și mai pozitive,  pe care părinții le pot aplica cu succes pentru a diminua comporatmentele nedorite ale copiilor.

ABC-urile comportamentelor celor mici

Pentru a înțelege un comportament problemă și pentru a putea găsi cele mai bune metode de gestionare ale acestuia, trebuie, în primul rând, să înțelegem cum a apărut acesta și de ce el continuă să apară în repertoriul comportamental al copilului. Există trei aspecte extrem de importante în apariția și metinerea oricărui comportament uman.

  1. Antecedente: ceea ce se întamplă înainte de apariția comportamentului sau factorii care determină sau nu apariția unui  comportament . Învățarea și anticiparea comportamentelor sunt instrumente utile în prevenirea comportamentelor necorespunzătoare.
  2. Comportamente: acțiunile specifice pe care încercați să le încurajați sau să le descreșteți.
  3. Consecințele: Rezultatele care apar în mod natural după apariția unui comportament. Consecințele pozitive sau negative afectează probabilitatea că un comportament să apară în repertoriul copilului sau să dispară. Cu cât consecința este mai rapidă, cu atât aceasta este mai puternică.

Definirea comportamentelor

Primul pas în stabilirea unui plan de management comportamental este identificare comportamentelor pe care dorim să le modificăm sau să le încurajăm. Aceste comportamente trebuie să fie specifice și concrete,  astfel încât toată lumea să le identifice cu usurintă, fără a avea posibilitatea de interpretare sau personalizare a acestora.

Un exemplu de definire defectuoasă a unui comportament este “a fi cuminte” sau “a fi bun”. Un comportament care este corect definit ar trebui să fie : “aleargă în jurul camerei”, “dărâmă jucariile”, “împarte jucăriile cu colegii de clasă”.

Antecedente, bune și rele 

Antcedentele apar sub mai multe forme.

–   Nu presupuneți că a înțeles care sunt așteptările dumneavoastră de la el/ea.  Este important să fim extrem de specifici și să ne asigurăm prin toate mijloacele posibile că cel mic a înțeles ce așteptări avem de la el/ea și că a înțeles ce are de făcut.

–   Nu le spuneți copiilor de la distanță ce au de făcut sau într-un moment în care atenția poate să fie deficitară. Este important să vă asigurați că mesajul a fost bine și corect recepționat de către cel mic, altfel lucrurile sunt mai puțin probabil să se întâmple așa cum vă așteptați.

–  Trecerea de la o activitate la alta fără avertisment prealabil. Tranzițiile pot fi greu înțelese și acceptate de către copii. Pregătirea acestora înainte de schimbare poate oferi copiilor o sansă mai mare de a accepta mai ușor schimbările și de a se adapta mai ușor.

–  Întrebările și instrucțiunile rapide. Acestea pot să limiteze considerabil probabilitatea ca aceștia să audă, să răspundă și să-și amintească ce au de făcut.

Iată câteva antecedente ce pot susține apariția comportamentelor dezirabile:

–   Fiți conștienți de factorii de mediu care pot influența copilul: foamea, anxietate sau distragerea atenției de alți factori din mediu. Încercați să manipulați cât mai mult mediul, astfel încât să puteți preveni  situațiile de genul acesta.

–   Modificați favorabil mediul: spre exemplu, atunci când trebuie să-și facă temele, eliminați toți factorii care ar putea să-l distragă, precum ecranele, jucăriile, gustările. Asigurați-vă însă că stabiliți și niște pauze, deoarece trebuie să aveți în vedere că atenția copilului nu este nelimitată.

–  Asigurați-vă că asteptările sunt exprimate foarte clar, astfel veți obține o mai bună cooperare din partea celui mic.

–  Folosiți tehnica numărătorii inverse: ori de câte ori este posibil, pregătiti copiii pentru o tranziție ulterioară. Lăsati-i să știe când au mai rămas 10 minute înainte ca ei să vină la cină sau să inceapă temele. Odată ce copiii cresc, este important să aibă un cuvânt de spus în planificarea timpului personal-  “vrei să faci dus înainte sau după cină?”. Oferindu-le o alegere structurată, îi poate ajuta să se simtă independenți.

–   Creați  consecințe eficiente. Nu toate consecințele sunt create egal. Unele reprezintă o modalitate excelentă de a crea structură și de a ajută copiii să inteleagă diferența dintre comportamentele acceptabile și comportamentele inacceptabile, în timp ce altele au potențialul de a face mai mult rău decât bine

Părintele care va întelege cum functionează consecințele și le va folosi într-un mod inteligent, cu sigurantă va depasi toate obstacolele  întampinate în educatia copiilor.

Consecințe de evitat

–   Atenția negativă.  Atenția adulților contează cel mai mult pentru cei mici, atât de mult încât, adeseori, aceștia nu mai țin cont dacă aceasta este negativă sau pozitivă, atâta timp cât există. Atenția negativă, cum ar fi ridicarea tonului, lovirea, nu face altceva decât să mentină și să crească intensitatea comportamentelor inadecvate. De asemenea, criticile sau țipătul nu fac altceva decât să creeze o stare de conflict, nicidecum nu duc la rezolvarea pentru aceste comportamente.

–   Consecințele oferite prea târziu. Cele mai eficiente consecințe sunt cele imediate. Fiecare moment care trece după apariția comportamentului scade din posibilitatea de corectare a comportamentului sau de creștere a acestuia.

–  Consecințe disproporționate. Părintii pot devin adeseori frustrați în fața comportamentelor inadecvate ale celor mici și uneori reacțiile lor pot fi exagerate.

Atenție pozitivă pentru comportamentele pozitive:

–  Acordați un maximum de atenție copilului atunci când acesta depune eforturi pentru a face ceva ce înainte refuza să facă sau era prea dificil, sau atunci când acesta renuntă la comportamentele inadecvate și imbratisează unele pozitive

–  Atenția pozitivă va îmbunătăți considerabil calitatea relației dintre dumneavoastră și copil.

–  Atenția pozitivă pentru depășirea unor obstacole care înainte îi provocau o stare de anxietate mai mică sau mai mare îl va ajuta pe copil să devină mai receptiv la instrucțiuni și la stabilirea limitelor.

Ignorarea activă:

Această tehnică ar trebui să fie folosită doar în cazul copiilor care nu au manifestări explozive, agresive sau autoagresive.

 Întaritorii:

– Întăritorii reprezintă cel mai bun instrument prin care veți reuși să îl determinați pe cel mic fie să renunțe la anumite comportamente inadecvate, fie să demonstreze altele noi.

– Întăritorul este ceva ce un copil castigă, o recunoastrere că face ceva dificil sau că reușește să-și depasească anumite limitări. Cei mai eficienți intăritori sunt cei pe care copilul și-i alege dintr-o mulțime de obiecte sau activități pe care  le propuneți dumneavoastră: mai mult timp pe IPad, mers în parc cu rolele, mers la cinema, ciocolată,etc.

–   Întăritorii trebuie să fie stans legați de comportamentele țintă și să fie oferiți în mod consecvent păstrand regulile comportamentale.

Time out:

– Time out-ul reprezintă una dintre cele mai eficiente metode și consecințe pe care părinții le pot folosi .

–  În implementarea acestei tehnici, părinții trebuie să țină cont de anumite reguli foarte stricte: trebuie să stabiliți care sunt comportamentele intolerabile a căror rezultat va fi categoric un time-out și definiți acest comportament pe înțelesul celui mic.

2018-10-26T07:58:48+00:00