//Cum să crești un copil optimist

Cum să crești un copil optimist

A fi optimist înseamnă să vezi partea bună a lucrurilor, dar şi să poţi găsi oportunităţi în orice dificultate, să te gândeşti la soluţii atunci când apare o problema. Există dovezi ştiinţifice că învăţăm de la o vârstă foarte mică modul în care vedem viaţă, şi cum să interpretăm faptele celor din jur. Copiii copiază foarte mult din comportamentul părinţilor şi de obicei fac ceea ce văd nu ceea ce li se spune să facă. Părinţii negativisti pot să influenţeze foarte uşor un copil să interpreteze evenimentele într-un mod negativ.

Optimismul se cultiva din copilarie

Optimismul se cultiva din copilarie

Psihologul Anca Dumitrescu, Board Certified Behavior Analyst, și președinte al Asociației de Terapie Comportamentală Aplicată oferă răspunsuri care vă vor ghida să vă ajutați copilul să vadă partea bună a lucrurilor.

1. Ce este de făcut însă pentru a avea un copil optimist?

Confruntă pesimismul

Gândirea pesimistă se referă la aşteptarea că se va întâmplă ceva rău. Pesimistul gândeşte catastrofic. Copilul poate gândi “nu voi reuşi să-mi fac prieteni. Nimeni nu mă place.” Atunci când trece printr-o experienţă negativa gândeşte “de ce mi se întâmplă tocmai mie”.

Pentru a confruntă pesimismul, înfruntaţi patternurile care conduc către o gândire pesimistă:

Aşa mi se întâmplă de fiecare dată.

Nimic nu merge bine.

Asta mi se întâmplă numai mie.

Sunt doar o victima, aşa se va întâmplă întotdeauna.

Optimismul poate fi învăţat

Va puteţi ajută copilul învăţându-l să perceapă ca temporare experienţele negative; o

experienţă negativă este ceva izolat, nu personal şi stă în puterea lui să schimbe experienţele viitoare.Va puteţi ajută copiii să înţeleagă că nu sunt neajutoraţi şi că pot găsi soluţii astfel

încât dată viitoare când se lovesc de dificultăţi să acţioneze diferit.

Gândirea optimistă poate fi dezvoltată:

Ceva s-a întâmplat datorită anumitor motive care nu au neapărat legătură cu mine.

Există modalităţi de a acţiona astfel încât să schimb situaţia.

În jocurile pe care le dezvolţi cu copilul poţi identifica gândurile negative şi îl poţi

ajută să le schimbe.

Observaţi-vă modul în care va raportaţi la evenimente. Copilul va copia ceea ce vede. Atunci când nu găseşti repede un loc de parcare spui “ştiam că asta se va întâmplă, nu vom găsi loc de parcare” sau “mai dăm o tură şi poate găsim un loc”?

Dacă doriţi să va ajutai copilul să fie optimist, este necesar să deveniţi şi dvs. mai optimist.

2. Dacă observă că cel mic e trist mai multă vreme la ce ar trebui să se gândească? Ce să le atragă atenţia?

Înainte de a va strădui să găsiţi un răspuns la problema copilului, primul aspect care poate fi analizat este starea dumneavoastră, a părinţilor. Oare eu i-am zâmbit azi, i-am spus că îl iubesc indiferent de ce a făcut azi, i-am vorbit calm atrăgându-i atenţia la lucrurile bune care s-au întâmplat azi.

Dacă doriţi să aflaţi ce îl supără îl puteţi implică pe cel mic într-un joc simbolic în care da-ţi jucăriilor lui numele membrilor familiei, educatoarei, colegilor sau prietenilor de joacă. Lăsaţi-l apoi să construiască un joc între personaje. Aşa veţi află cum percepe el comportamentul celorlalţi şi cum s-au purtat ceilalţi cu el în anumite situaţii.

Dacă totuşi copilul este trist de mai multă vreme şi îl regăsiţi şi în unele dintre situaţiile de mai jos, ar trebui să consultaţi un psiholog, pentru a identifica din timp dacă este vorba despre depresie. Semne care ar trebui să va atragă atenţia sunt:

Refuzul de a participa în jocul celorlalţi copii

Iritabilitate sau manifestări de furie frecvente şi intense

Sensibilitate crescută la respingere

Reducerea sau creşterea apetitului

Somn excesiv

Izbucniri în plâns sau accese de furie verbală

Dificultăţi de concentrare

Plângeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap), care nu răspund la tratament

Reducerea abilităţii de a funcţiona în timpul activităţilor

Sentimente de vină sau lipsa de valoare

Gânduri negative faţă de sine: nu pot să fac nimic bine, nu mă place nimeni etc.

3. Cum se desfăşoară terapia pentru un copil care da semne de depresie?

Tipul de terapie va depinde de gravitatea problemei, când au apărut pentru prima dată semnele depresiei, dacă există o cauza evidenţă a depresiei (ex: decesul unei persoane apropiate).

Depresia poate fi declanşată şi de comportamentul părinţilor faţă de copil: pedepse aplicate exagerat, furie din partea părintelui; critici la adresa copilului de faţă cu alte persoane; neîncrederea în copil; lipsa disponibilităţii de a petrece timp împreună, amestecul excesiv în deciziile copilului, ştirbirea autonomiei copilului făcând lucrurile în locul lui; sugerarea culpabilităţii prin gesturi sau cuvinte.

Terapia depresiei la copil presupune implicarea copilului în şedinţe de psihoterapie şi educaţia membrilor familiei.

Depresia este o afecţiune serioasă însă poate fi tratată cu succes, mai ales dacă este indentificată cât mai aproape de debut. Psihoterapia cognitiv comportamentală se axează pe identificarea modului distorsionat de a percepe realitatea, a gândurilor negative care au dus la instalarea depresiei. Pasul următor este modificarea acestor gânduri negative şi modelarea comportamentelor adaptative. Această terapie este axată pe rezolvarea problemelor şi modificarea comportamentelor disfuncţionale. Pentru copiii foarte mici, abordarea va fi în cadrul jocului, stimulând o comunicare mai eficientă pentru că nevoile reale să iasă la suprafaţă. Cu cât se începe mai devreme un program de psihoterapie, cu atât rezultatele vor fi mai rapide şi mai stabile.

Este însă extrem de important că membrii familiei să beneficieze de şedinţe de consiliere astfel încă să poată susţine procesul terapeutic şi să înţeleagă nevoile copiluli şi cum îl pot susţine în continuare.

4. Ce poate influenţă personalitatea unui copil? Caracterul sau vesel sau mai puţin?

Modul în care părinţii se raportează la propriul copil în primii ani de viaţă este vital pentru dezvoltatea personalităţii copilului. Acceptarea şi iubirea necondiţionată sunt printre cei mai importanţi factorii care duc la o dezvoltare emoţională sănătoasă. Uneori însă sunt termeni greşit înţeleşi. A-l iubi necondiţionat nu înseamnă să nu impui reguli. Iubirea nu depinde de faptele sau performanţele lui.

Este important să puteţi fi fermi în deciziile luate, să îi spuneţi NU atunci când depăşeşte limitele, să refuzaţi să-i cumpăraţi o jucărie, să-i spuneţi că s-a terminat timpul de stat la televizor.

Nu îl păcăliţi doar pentru a-l calmă pe moment. Spuneţi-i adevărul şi ţineţi-va întotdeauna de cuvânt, indiferent dacă i-aţi promis ceva sau i-aţi refuzat ceva.

Nu folosiţi şantajul emoţional pentru a-l determina să face ceva. Recompensele şi pedepsele ar trebui să se raporteze strict la lucruri materiale şi cu efect direct asupra comportamentului vizat. Nu pedepsiţi niciodată copilul ci comportamentul pe care doriţi să-l modelaţi într-unul adecvat.

Pentru a avea un copil fericit va trebui să vedeţi zilnic părţile bune ale lui. Puneţi accentul pe tot ce se întâmplă bun în fiecare zi şi minimalizaţi criticile. Evitaţi să etichetaţi copilul că fiind rău, neastâmpărat, obraznic etc. Pe măsură ce va auzi mai des că este rău, îşi va însuşi această caracterizare şi pe viitor se va consideră că atare. În loc de “eşti rău că nu îi dai jucăria” îi puteţi spune “celălalt va fi supărat dacă nu îi dai jucăria şi nu va veţi putea juca împreună”.

Puteţi pur şi simplu să staţi de vorba la finalul zilei. Ascultaţi ce are de spus copilul dvs. cum a perceput el situaţiile prin care a trecut. Atrageţi-i atenţia asupra experienţelor pozitive.

După o zi la grădiniţă sau la şcoală copilul simte nevoia să împărtăşească cu părinţii ceea ce a trăit, să îşi comunice emoţiile pozitive sau negative. Ascultaţi ce are de spus fără să faceţi intrepretari. Ajutaţi-l să-şi formeze propriile opinii fără a încerca să i le impuneţi pe ale dumneavoastră.

Timpul petrecut împreună este extrem de important pentru dezvoltarea emoţională a copilului. Nu numai că îşi va dezvoltă încrederea în sine şi relaţia armonioasă cu părinţii, dar astfel de momente îl vor ajută să comunice mai bine şi să-şi exprime sentimentele.

Anca Dumitrescu

Psiholog Anca Dumitrescu

Board Certified Behavior Analyst

Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată

2018-02-23T12:51:19+00:00