//Cum știm că terapia ABA de care un copil beneficiază este de calitate?

Cum știm că terapia ABA de care un copil beneficiază este de calitate?

În România nu există încă un sistem educațional care să asigure  pregătirea terapeutilor ABA și nicio reglementare strictă a cestei profesii. Din această cauză, există, fără îndoială, terapeuți comportamentali care nu au pregătirea necesară pentru a pune în practică principiile ABA. Pentru un părinte, este foarte greu de ales o echipă terapeutică de calitate și la fel de greu este de luat decizia de a  schimba echipa. Situația este și mai dificilă în unele orașe din provincie, unde nu există specialiști în acest domeniu. Indiferent dacă terapia se face acasă sau într-un centru, există această nesiguranță a părinților și o nevoie de a ști dacă ceea ce au ales este benefic pentru copilul lor.

„Facem terapie, dar nu avem rezultate”

Fiecare copil este diferit. Nu există niciun dubiu în aceasta privința. Cu toate acsteea, un lucru este sigur: orice copil evoluează în urma unui program de terapie ABA. Problema este că unii copii evoluează într-un ritm mai lent decât ceilalți, iar unii dintre ei nu reușesc  să-și însușească anumite abilități. Cu siguranță fiecare copil învață ceva. Ce trebuie să facem ca terapeuți și ca părinți este să ne reglăm așteptările în funcție de potentialul copilului. Fiecare are o evoluție diferită dată în primul rând de gradul de afectare a procesului de dezvoltare. Este adevărat că, pe lângă acest aspect, un factor important este și numărul de ore de terapie de care copilul beneficiază, dar și vârsta la care acesta a început terapia.

Ce înseamnă ABA „de calitate”?

  • Orice echipa are un consultant ABA(sau coordonator) care supervizează constant activitatea terapeuților și evoluția copilului. Tot el este cel care efectuează evaluările periodice și întocmește planul de intervenție al copilului. Așadar, fie că lucrați acasă cu copilul sau într-un centru, asigurați-va că există un psiholog coordonator în cadrul echipei;

 

  • Fiecare membru al echipei trebuie să aibă pregătire în acest domeniu. Această pregătire constă în traininguri, cursuri sau perioade de voluntariat. Chiar dacă terapeuții nu au experiență în domeniu, trebuie s li se acorde un training din partea coordonatorului;

 

  • Orice plan de intervenție presupune o evaluare inițialăa copilului. Scopul evaluării este acela de a consemna nivelul de dezvoltare prezent și ariile de dezvoltare deficitare ale copilului. Evaluările periodice sunt esențiale pentru a întocmi un plan de intervenție personalizat. Acest lucru înseamnă că în cadrul planului de intervenție trebuie să existe programe care să lucreze ariile deficitare ale copilului într-un mod personaalizat, ținand cont de modul acestuia de învățare, de vârstă și de durata achiziționării informațiilor;

 

  • Programele din cadrul planului de intervenție trebuie să vizeze toate ariile de dezvoltare. Asta înseamnă că, deși există obiective prioritare, copilul trebuie să învețe abilități variate. De multe ori, sunt ignorate anumite arii precum jocul simbolic, abilitățile de autoservire sau de socializare;

 

  • Flexibilitate- atunci când copilul nu reușește să achiziționeze anumite informații, trebuie schimbată metoda de predare. Nu ne putem aștepta că toți copiii să dobândească abilități în același mod;

 

  • Orice intervenție comportamentală trebuie să aibă la bază date colectatede către membrii echipei (părinți, terapeuți). În cazul comportamentelor problemă, este important să li se explice părinților importanta colectării de date și semnificațiile funcțiilor comportamentale;

 

  • În cazul în care copilul este integrat într-o formă de învățământ și întâmpină probleme, comportamentul lui trebuie să fie observat de către membrii echipei terapeutice. În urmă observației și colectării de date, se implementează intervenția comportamentală potrivită. Eficacitatea acesteia este monitorizatăprin vizite periodice la școală sau grădiniță și prin colectarea de date;

 

  • În cadrul terapiei trebuie să predomine tehnicile pozitive. Sunt situații în care este absolut necesară recurgerea la tehnici aversive, însă acestea trebuie utilizate doar atunci când s-au încercat în prealabil intervenții ce au avut la baza întărirea pozitivă;

 

  • Generalizare– un plan de intervenție corect trebuie să includă generalizarea achizițiilor dobândite. Periodic, copilul trebuie să lucreze în alte medii, cu alte materiale și persoane.  Așadar, ABA nu înseamnă doar lucru la masă, structurat, ci și predare incidentală și flexibilitate a limbajului, materialelor și mediilor de lucru;

 

  • Terapia trebuie să continue și acasă! Principiile comportamentale nu sunt aplicate doar de către terapeut, ci și de părinți și alte persoane care interacționează cu copilul. Colaborareaconstantă dintre părinți și terapeuți este unul dintre indicatorii succesului terapiei!

 

Ioana Budău

Psiholog, Terapeut ABA

 

 

 

 

 

 

2018-12-05T08:19:25+00:00