//Identificarea emoțiilor și a situațiilor asociate lor. Reglarea emoțională și comportamentală a copiilor cu tulburări de spectru autist

Identificarea emoțiilor și a situațiilor asociate lor. Reglarea emoțională și comportamentală a copiilor cu tulburări de spectru autist

Copiii și adolescenții cu TSA au dificultăți semnificative în identificarea emoțiilor proprii, exprimarea acestora, în interpretarea contextelor sociale care implică reacții emoționale din partea celorlalți. Aceste elemente constituie baza prin care putem explica dificultățile lor asociate reglării emoționale în situații dificile, de conflict sau adaptarea defectuoasă la modificările și variațiile contextelor sociale.

Există mai multe tipuri de clasificări ale emoțiilor de bază/ fundamentale:

Paul Ekman: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dezgust și Surpriză

Robert Plutchik: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dezgust, Surpriză, Încredere, Anticipație

Gerrod Parrott: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dragoste, Surpriză

Cum putem preda emoțiile și care sunt pașii pe care trebuie să-i urmăm pentru eficientizarea acestui proces:

Identificarea emoțiilor de bază

Putem forma această abilitate învățând copilul să recunoască expresiile faciale de bază, utilizând imagini simple, apoi in vivo, urmărind trasăturile faciale ale părinților și copiilor din jur.

Explicați și arătați copilului trăsăturile faciale (gură, ochi, sprâncene) care definesc fiecare emoție. Folosiți o gamă variată de imagini.

Identificarea cauzalității – asocierea emoțiilor cu evenimente concrete și identificarea lor în situații reale

Aceasta abilitate oferă copilului posibilitatea de a explica de ce apare o emoție și în ce situație.

  • atunci când copilul experimentează un sentiment sau când observă la alții reacții emoționale, îl vom întreba cum se simte (de exemplu, când mănâncă o prăjitură, când vede un alt copil plângând, când o vede pe mama razând etc.)
  • pot fi utilizate atât imagini care exprimă emoții în scenarii sociale, cât și situațiile sociale pe care le întâlnim.

Exersarea empatiei – înțelegerea perspectivei celuilalt și elemente din Teoria minții

Empatia este definită ca abilitatea de a atribui sau a identifica stările emoționale ale celorlalți și de a răspunde cu o emoție corespunzătoare acelor stări (Baron-Cohen & Wheelwright 2004).

Definiția empatiei exprimă existența a două segmente principale ale acesteia – componenta ”cognitivă” (identificarea emoțiilor celorlalți) și componenta ”afectivă” (reacția emoțională pe care o avem ca răspuns la emoțiile celorlalți). Componenta cognitivă mai este numită și teoria minții (Dennett, 1989).

Elementele esențiale implicate în Teoria minții sunt credințele, dorințele și intențiile. Prin înțelegerea acestora putem înțelege de ce o persoană se comportă într-un anumit fel și putem face o predicție despre cum se va purta ea într-un anumit context (Kloo et al., 2010). Practic, ne ajută să navigăm în situațiile sociale.

Unul dintre scenariile comune utilizate pentru a măsura segmentul de teorie a minții într-o situație de tip ”credințe false” este:

  1. Arătați-i copilului o cutie cu bomboane și întrebați-l ce crede că se află în cutie. Cel mai probabil, răspunsul va fi ”bomboane”.
  2. Deschideți cutia și arătați-i copilului că în cutie se află de fapt o mașinuță. Spuneți-i copilului – Vezi, în cutie este o mașinuță!, apoi închideți cutia.
  3. Aduceți în scenă o păpușă sau o figurină, care nu s-a aflat la vedere până acum. Spuneți-i copilului: ”Păpușa Maria nu a văzut niciodată ce se află în cutie. Acum vine Maria. Ce crede Maria că se află în cutie? Bomboane sau o mașinuță?

Copiii care au dezvoltat teoria minții vor înțelege faptul că păpușa numită Maria are o altă percepție și alte credințe decât ale lor, fiindcă păpușa nu a văzut ce se află în cutie. În cazul lor, răspunsul va fi că Maria crede că în cutie se află bomboane. Copiii care nu au dezvoltat încă abilități asociate teoriei minții vor răspunde că Maria crede că în cutie se află o mașinuță.

Câteva sfaturi:

  • Utilizați materiale variate în predare și asigurați-vă că ați explicat emoțiile pe înțelesul copiilor
  • Oferiți exemple concrete, în situații reale. Cu cât veți asocia mai mult conceptele abstracte pe care le-ați predat unor situații pe care copilul le poate vedea în mediu, cu atât vor fi mai ușor de înțeles.
  • Jocurile de rol și scenariile sociale îț pot ajuta pe copil să exerseze în siguranță emoții și comportamente adecvate.
  • Încurajați copilul să-ți exprime emoțiile verbal, în orice moment – când este fericit pentru că a primit un cadou, când este supărat pentru că i-ați interzis un lucru. Încercați să găsiți o soluție pentru a transforma emoțiile negative în unele pozitive.
  • Folosiți un jurnal al emoțiilor, în care să notați împreună cu copilul, la finalul zilei, trăirile pe care le-a avut în diferite momente importante.

Folosiți materiale de specialitate, fișe de dezvoltare emoțională și orare vizuale care să poată sta la baza unor discuții despre emoțiile copilului, care să ofere explicații suplimentare despre ce simte el sau cei din jur (ex. Cartea ”Teoria mintii la copiii cu autism. Un ghid practic”, Patricia Howlin, imagini emoții și situații cauzale  – https://atcashop.ro/materiale-aba/36-emotii.html)

 

Claudia Matei,

Psiholog, consultant BCABA

 

 

 

 

 

 

2018-11-23T06:31:56+00:00