//Managementul personal în cazul copiilor cu autism
  • Managementul personal

Managementul personal în cazul copiilor cu autism

Majoritatea copiilor cu autism întâmpină dificultăți semnificative în dobândirea autocontrolului și dezvoltarea conceptului de sine; este dificil pentru o persoană cu autism să își controleze comportamentele neadecvate și să acționeze corect în situațiile sociale, atunci când sunt așteptate anumite comportamente de interacțiune sociale.

Este vital ca terapia, la nivel avansat, să se focuseze asupra dezvoltării autocontrolului și independenței persoanei cu autism.

Intervențiile pentru managementul personal ajută persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA) să învețe cum să își monitorizeze independent comportamentele și să acționeze în diferite situații (acasă, la școala și în comunitate). Prin aceste intervenții, persoanele cu TSA sunt învățate să facă diferența între comportamentele corespunzătoare și cele necorespunzătoare, să își monitorizeze atent și să își înregistreze comportamentele și să se recompenseze pentru comportamentul lor adecvat. Odată cu atingerea unei fluențe a sistemului de management personal de către persoanele cu TSA, unele responsabilități ale implementării sunt transferate de la profesori, familie și alți specialiști către persoanele respective.

De la ce vârstă managementul personal devine eficient?

Intervențiile de management personal pot fi utilizate în diferite categorii de vârstă, începând cu preșcolarii și ajungând până la liceeni și pot fi utilizate pentru reducerea comportamentelor necorespunzătoare sau de interferență (stereotipii, autostimulări, etc) și dezvoltarea abilităților sociale, de adaptare și lingvistice/ comunicare. Abilitățile specifice care reprezintă punctele principale ale intervenției includ complimentarea celorlalți, oferirea unui răspuns pentru ceilalți, împărțirea resurselor, dezvoltarea comportamentului de implicare în activități, inițierea interacțiunilor, reducerea manifestărilor comportamentelor neadecvate, promovarea unor abilități pentru traiul zilnic, dezvoltarea abilităților de joacă și conversațiile cu ceilalți.

În ce situații poate fi utilizat eficient managementul personal?

Intervențiile de management personal au fost utilizate eficient în centre și în școli, pentru grupuri cu vârste cuprinse de la perioada preșcolară la perioada liceului.

Sistemul de management personal poate fi utilizat pentru dezvoltarea comportamentelor dorite și/sau pentru reducerea comportamentelor de interferență la persoanele cu TSA prin învățarea acestora:

(a) să își monitorizeze propriul comportament,
(b) să își înregistreze performanțele și
(c) să obțină întărire atunci când rezultatele lor se supun unor criterii prestabilite pentru comportament.

Fazele implementării sistemului de management personal includ:
(1) pregătirea sistemului specific care urmează să fie implementat;
(2) învățarea persoanei să utilizeze sistemul,
(3) implementarea sistemului cu asistența adultului și
(4) promovarea independenței persoanei, prin intermediul sistemului.

Pasul 1. Pregătirea sistemului de management personal

Pentru pregătirea sistemului de management, este necesar ca echipa terapeutică
(coordonatorul, terapeuții, familia și cadrul didactic) să identifice comportamentului țintă pentru dezvoltare sau diminuare și să elaboreze o descriere clară a comportamentului țintă, în așa fel încât adulții implicați să o înțeleagă. Ulterior descrierea va fi prezentată copilului într-o manieră usor de înțeles.

Comportamentul țintă trebuie să fie clar definit pentru ca cei implicați să îl observe cu ușurință și să măsoare diferența dintre manifestările și nemanifestările comportamentului. De asemenea, un comportament țintă clar definit va ajuta persoanele să facă aceste diferențe. O descriere observabilă și măsurabilă a comportamentului trebuie să includă felul în care arată comportamentul (adică părțile corpului, mișcări, materiale incluse) și circumstanțele sau contextele în care apare/ poate apărea. Dacă mai mult de un adult va observa persoana, descrierea trebuie să fie îndeajuns de clară în așa fel încât toți membrii care lucrează cu persoana cu TSA în instituția de intervenție să fie în acord atunci când comportamentul se manifestă și când nu.

Înainte de implementarea sistemului de management personal cu comportamente de interferență (comportamente pe care echipa dorește să le reducă), echipa trebuie să conducă o evaluare funcțională a comportamentului (EFC). Procesul EFC oferă informații semnificative privind dezvoltarea sistemului de management personal, inclusiv (a) funcțiile comportamentului de interferență, (b) potențialul comportamentelor de înlocuire, și (c) posibili întăritori aferenți funcției comportamentului țintă din cadrul sistemului de management personal.

Echipa va identifica ulterior întăritorii care recompensează comportamentul copilului. Cea mai buna metodă este identificarea unei varietăți de întăritori pentru persoana care învață, în așa fel încât să nu devină dependentă de un singur tip de întărire. Întăritorii pot fi identificați în diferite feluri.

Atunci când este posibil, cel mai bine ar fi să fie utilizați întăritori naturali, adică întăritori care sunt logic aferenți comportamentului țintă. De exemplu, dacă comportamentul țintă este de a sta așezați în timpul cercului (o activitate nepreferată), un întăritor logic ar fi o pauză în timpul cercului. Dacă comportamentul țintă este de a ridica o mână pentru a atrage atenția profesorului, întăritorul natural este atenția profesorului. Uneori, întăritorii naturali nu sunt îndeajuns de puternici și trebuie suplimentați cu întăritori artificiali, în special în timpul fazelor inițiale de învățare. Totuși, întăritorii naturali sunt cei mai buni la menținerea comportamentului pe termen lung, deoarece rămân activi în momentul în care întăritorii artificiali sunt eliminați.

Echipa va elabora și un sistem de colectare a datelor.

Pasul 2. Învățarea copilului sa utilizeze sistemului de management personal

Copilul trebuie să aibă capacitatea de a demonstra trei elemente ale sistemului de management personal înainte de implementarea sa în instituția în care va fi utilizat. În primul rând, copilul ar trebui să manifeste comportamentele țintă (sau să nu le demonstreze, dacă comportamentele trebuie diminuate) și să facă diferența dintre comportamentele țintă care s-au manifestat sau nu. În al doilea rând, copilul ar trebui să aibă capacitatea de a se înregistra corect atunci când manifestă și nu manifestă comportamentele țintă. În al treilea rând, persoanele trebuie să își administreze întăritorii.

Când se încearcă dezvoltarea unui comportament, „corect” este definit de comportamentul țintă în sine. Pe de alta parte, când se încearcă diminuarea comportamentelor, „corect” va fi definit ca adecvat, comportamente alternative și/sau nemanifestarea comportamentului țintă.

Când copiii înțeleg comportamentele țintă, au capacitatea să le manifeste la cerere. Pentru a evalua cât de bine sunt înțelese comportamentele țintă, practicienii trebuie să roage persoanele să manifeste comportamentele țintă. De exemplu, un copil care aruncă jucăriile în loc să se joace cu ele corespunzător, ar trebui să aibă capacitatea de a păstra jucăria în mână (comportamentul corect) și de a o arunca (comportament incorect). Prin această capacitate de a demonstra comportamentele corecte și incorecte, se poate vedea dacă copiii pot face diferența dintre ele. Având această capacitate de diferențiere, este important atunci când persoanele utilizează sistemul de management personal să își monitorizeze și să își înregistreze comportamentele.

Atunci cand copilul nu are abilitățile de mai sus însușite, vor fi predate pas cu pas, apoi se va implementa sistemul de management personal.

Pasul 3. Implementarea sistemului de management personal

  • Echipa terapeutică va asigura materialele necesare, utilizate în cadrul sistemului de management personal, la momentul potrivit, sau vor învăța copiii să adune independent materialele necesare.
  • Practicienii vor oferi persoanelor care învață semnale (ex. instrucțiuni verbale, mijloace vizuale) care să le semnalizeze începerea utilizării sistemului de management personal.
  • Practicienii vor învăța persoanele cum să își înregistreze comportamentul în contextul țintă prin:

– Promptarea acestora să se înregistreze corect și la momentul potrivit;

– Întărirea tuturor înregistrărilor corecte, efectuate la momentul potrivit (promptate sau independente)

– Eliminarea treptată a propturilor până când persoanele se înregistrează (independent) cu o acuratețe de 80% din timp.

  • Practicienii învață copiii să câștige accesul la întărire prin atingerea criteriului, adică prin:

– Îndrumarea copilului spre obținerea întăririi atunci când criteriul este îndeplinit și
– Eliminarea treptată a îndrumărilor când copilul obține întărirea constant și independent, prin îndeplinirea criteriului.

În afară de învățarea copiilor să se înregistreze independent, vor avea, de asemenea, nevoie de instrucțiuni pentru a se întări singuri sau pentru a solicita întărirea, atunci când îndeplinesc un criteriu pentru comportamentul țintă.

Pasul 4. Promovarea independenței prin sistemul de management personal

Odată ce copiii se înregistrează corect și solicită independent/ își oferă întărirea atunci când îndeplinesc criteriul, se vor continua pașii pentru promovarea unei independențe viitoare în utilizarea sistemului.

Terapeuții pot conduce verificări intermitente pentru a stabili dacă copiii continuă să se înregistreze corect și să obțină întărire atunci când criteriul este îndeplinit.

Inițial, aceste verificări ar trebui să fie frecvente. Odată ce copiii sunt fluenți în utilizarea sistemului de management personal și înregistrare corectă, practicienii trebuie să verifice ocazional înregistrarea și obținerea întăririi, pentru a se asigura că fac acest lucru în continuare, corect. Această monitorizare ar trebui realizată în 20% din sesiuni.

Practicienii vor crește treptat criteriile, prin asigurarea faptului că persoanele obțin rezultate bune pentru criteriul actual, înainte de a-l crește.

Când copiii ajung să câștige constant întărirea pentru criteriul inițial, criteriul trebuie crescut treptat. Prin stabilirea unei intermitențe a oportunităților de întărire, copiii sunt încurajați să susțină și să păstreze manifestarea comportamentelor țintă. De exemplu, dacă unei persoane i s-a solicitat inițial să ridice mâna de cinci ori pentru a solicita ajutor în timpul activităților independente, înainte de a câștiga un întăritor, adultul poate crește criteriul la șase ridicări de mână, apoi la șapte și tot așa. Practicienii/ cadrul didactic trebuie să se asigure că persoanele câștigă întăritori în mod constant, pentru orice nou criteriu, înainte de a trece la un altul.

Articol oferit de Anca Dumitrescu, Președinte ATCA, Psiholog, BCBA

2018-02-23T12:51:11+00:00