//Motivația și rolul ei în terapia ABA
  • Raluca Anghel

Motivația și rolul ei în terapia ABA

Motivarea copiilor cu tulburare din spectrul autist poate fi o provocare, adesea dificilă, însă este esențială, deoarece aceștia au un repertoriu limitat de interese și abilități. Fără planificarea unor experiențe pozitive, ei nu se vor putea adapta la cerințele din mediu și nu vor reuți să devină independenți.

Fiecare persoană are o motivație atunci cand decide să se implice într-o anumită activitate, însă pentru copiii cu TSA această motivație este adesea neobișnuită sau greu de identificat de cei din jur. Motivația copilului este influențată de istoricul său de învățare, stilul de învățare, stimulii interni și externi, aștepările copilului cu privire la succesul/ eșecul său în activitate, semnificația sarcinii din perspectiva copilului și variabilele din mediu care influențează atenția.

În general, sarcinile care în trecut au fost finalizate cu succes, au tendința de a stimula interesul și participarea copilului. Sarcinile care sunt asociate cu eșecul tind să declanșeze reacții de evitare și de auto-conservare. Deși eșecul ocazional este adesea văzut ca o provocare de către copiii care sunt motivați să învețe prin rezolvarea problemelor, eșecul repetat aduce sentimente de inutilitate și frustrare în cazul copiilor care nu au încredere în ei sau nu au abilitățile necesare pentru a îndeplini anumite sarcini.

Atunci când sunt aplicate în mod constant strategiile de motivare conduc către răspunsuri pozitive, productive și  oferă copilului un sentiment de mândrie asupra propriilor realizări.

Vă prezentam în continuare câteva strategii pentru susținerea motivației în cazul copiilor cu tulburare din spectrul autist.

  1. Cel mai important lucru este sa cunoaștem copilul

Alcătuirea unei liste care să includă atât interesele și punctele forte, cât și preocuparile care pot părea bizare sau ciudate, poate fi o strategie extrem de folositoare. Acestea pot fi utilizate pentru extinderea treptată a repertoriului de abilități și interese, iar încorporarea acestora în procesul de învățare susține motivația, cooperarea și poate deveni o modalitate semnificativă de a relaționa cu copilul. Notați de asemenea și actvitățile care provoacă frustrare și anxietate. Atenția asupra factorilor care conduc la comportamente de evitare poate fi folositoare în prevenirea acestora în viitor.

  1. Structurarea unui mediu suportiv

Atât mediul social cât și cel fizic ar trebui să încurajeze și să susțină realizarea cu succes a sarcinilor și a obiectivelor terapeutice. Laudele, încurajările și recompensele sunt extrem de importante în  construirea motivației de a învăța pentru copil. Aranjarea mediului astfel încât acesta să promoveze independența copilului poate întări încrederea în sine și stimulează dorința de autonomie a copilului.  Asigurați-vă că toți cei implicați în viața celui mic încurajează și sprijină efortul independent ori de câte ori este posibil.

  1. Utilizarea unor strategii de predare care să asigure succesul

Analiza atentă a sarcinilor și împărțirea sarcinilor complexe în pași mici, folosirea suportului vizual și modelarea răspunsului dorit reprezintă tehnici eficiente de predare pentru copiii cu tulburări din spectrul autist. Variați sarcinile de lucru în mod frecvent și alegeti activități cu un nivel de dificultate potrivit copilului. Timpul de lucru poate fi structurat astfel încât activitățile preferate să urmeze imediat după cele dificile. Aceasta strategie poate fi eficientă pentru copiii cu repertorii limitate, iar pentru cei cu un repertoriu extins de interese se poate construi un momentum comportamental pornind cu sarcinile cele mai preferate și alternând apoi cu sarcinile de dificultate medie sau mare. Indiferent ce obiectiv decideți să predați prezentați-l într-o manieră semnificativă pentru copil, astfel motivația de a participa va fi ridicată, iar timpul petrecut împreună nu se va tranforma într-o luptă.

  1. Oferiți posibilitatea de a alege

Alegerile cresc probabilitatea ca cel mic să se angajeze în efectuarea și finalizarea unei sarcini. Aceasta strategie este eficientă în prevenirea comportamentelor de refuz și stimulează implicarea personală a copilului în procesul de învățare.

  1. Scoateți în evidență aspectele pozitive

Puneți accentul întotdeauna pe comportamentele pozitive  și încercați să evitați remarcile ce vizează aspectele negative ale performanței copilului. Astfel veți reuși să întăriți stima de sine a copilului și să creșteți motivația.

Raluca Anghel, Psiholog, Terapeut ABA, RBT

2018-11-07T08:25:19+00:00