DAVID 2017-06-28T22:09:30+00:00

Project Description

Oamenii observă întotdeauna tot ce este diferit, dar părinții acceptă cel mai greu faptul că, copilul lor e altfel.

Când David a împlinit vârsta de doi ani, părinții lui au trebuit să recunoască tot ce-au negat până atunci. În jurul lor, oamenii au vorbit tot timpul despre faptul ca David are probleme de concentrare, că își schimbă des comportamentul, iar părinții nu puteau controla crizele lui de energie.

Noi știm cât de important este ca cei care se confruntă cu o provocare ca autismul, să afle cât mai multe povești încurajatoare și adevărate despre copiii care au învins aceasta tulburare.

Este foarte epuizant să treci prin procesul de evaluare și apoi prin procesul lung de terapie și diversele metode de tratament. Când esti expus acestor experiențe, ai nevoie de un pic de speranță iar povestea lui David este acea poveste care poate încuraja un părinte care tocmai a aflat că puiul lui este diferit de ceilalți.

“Am început terapia și, timp de două săptămân,i de fiecare dată când ajungeam la centrul ATCA, David plângea tare și cu greu se liniștea. Erau momente groaznice când îl auzeam de pe hol cât de mult plângea. Dar am continuat să venim. După aproximativ două săptămâni crizele de plâns au încetat.”

Ședințele de terapie trebuie continuate zi de zi, orice întrerupere poate diminua chiar și un progres semnificativ. E nevoie de răbdare pentru că un suflet de copil este sensibil și fragil, mai ales când se luptă cu un asemnea diagnostic. El, ca și părinții, trebuie încurajati în permanență, trebuie să simtă bucuria reușitei și trebuie lăudați pentru orice progres, oricât ar părea de mic. Din această cauză, părinților li se povestește jurnalul zilei de terapie și atunci când este posibil, tot ce s-a lucrat împreună cu terapeutul trebuie continuat acasă, chiar dacă pare, la început, o muncă de Sisif.

“Am început o luptă aprigă, deși ne simțeam uneori când părintii sau bunicii care își așteptau copilașii pe holul centrului ATCA ne spuneau că ce facem noi acum ei fac de ani de zile. Era tare greu să auzi asta! Dar am continuat! Zi de zi, cu multă răbdare cele două terapeute ne spuneau cu satisfacție cum a decurs ședința, ne transmiteau bucuria când piticul nostru reușea să facă ceva nou, sau când reușea să pronunțe un cuvânt.”

David a început terapia în luna iunie iar în octombrie diferențele erau atât de mari încât toată lumea a fost de acord că merită încercat ca David să meargă la grădiniță.

În luna ianuarie, în prima lui zi de grădiniță, David a intrat în clasă fără să plângă, fără să facă crize și toți au fost uimiți de atitudinea lui dezinvoltă. Educatoarele de acolo, știind problema lui, au întrebat dacă nu a mai fost la altă grădiniță pentru că foarte puțini copii, chiar și dintre cei tipici, acceptă așa de ușor o  asemena schimbare. Li s-a explicat că a fost în centrul de terapie ATCA, unde a învățat tot ceea ce singur nu a reușit.

“Acum, în luna martie, am primit primul mărțișor de la băiețelul meu făcut la grădiniță, prima felicitare făcută de 8 Martie, am ascultat, stâlcit ce-i drept, prima poezioară și chiar două cântecele. Și a fost… de nedescris în cuvinte!”

David a terminat terapia și astăzi poate fi considerat un copil normal. Și toate astea au fost posibile, în primul rând pentru că părinții lui David nu și-au pierdut speranța!

Povestea de succes a lui David nu este singura – aproape zilnic, Speranța vizitează Centrele ATCA și câteodată ea reușește acolo unde nu au reușit alții, înainte!

Project Details

Categories: