//ORDIN nr. 12709 din 1 octombrie 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora
ORDIN nr. 12709 din 1 octombrie 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora 2018-02-23T12:51:30+00:00

Project Description

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată şi modificată prin Legea nr. 519/2002, ale art. 4 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, aprobată şi modificată prin Legea nr. 252/2001, şi ale art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 216/2001 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie,

ministrul sănătăţii şi familiei şi secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie emit următorul ordin:

Art. 1

Se aprobă criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, prevăzute în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2

Comisiile pentru protecţia copilului din cadrul consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi serviciile de evaluare complexă din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului din subordinea consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie
Gabriela Coman,
secretar de stat

ANEXA Nr. 1:

CRITERII GENERALE medico-psihosociale de identificare şi încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficienţe şi handicap (dizabilităţi)

ANEXA Nr. 2: CATEGORII DE AFECTĂRI ( DEFICIENŢE) structurale şi funcţionale ale organismului, care pot determina starea de handicap (dizabilitate)

SECŢIUNEA I: Afectări (deficienţe) ale sistemului nervos şi funcţiilor mentale globale

(1)Afecţiuni neurologice:

– malformaţii congenitale invalidante (de exemplu: mielomeningocel, porencefalia, hidrocefalia, microcefalia vera, craniostenoza);

– facomatoze (Bourneville, Sturge-Weber-Krabe);

– boli demielinizante (de exemplu: leuconevraxită cu tulburări motorii şi senzoriale în evoluţie sau cu recăderi frecvente);

– boli heredo-degenerative (ataxiile, coreea cronică);

– leziuni traumatice ale sistemului nervos central şi/sau periferic cu sechele tip pareză sau plegie mono-, hemi-, para-, tetra- paralizii de plex, leziuni radiculare, de nervi periferici în stadiu sechelar, producând tulburări de tonus şi motricitate, afectând deplasarea şi gestualitatea, tulburări de tip epileptic sau alte tulburări de focar;

– sechele după un sindrom ischemic medular sau accident vascular cerebral cu consecinţe invalidante;

– sechele postencefalitice, meningitice şi mielitice (de exemplu: poliomielită anterioară cu tulburări de gestualitate cronice severe, tulburări piramidale);

– tumori cerebrale benigne – cu leziuni sechelare postoperatorii;

– paralizii cerebrale congenitale şi dobândite (de exemplu: Boala Little, ataxia congenitală coreo-atetozică etc.).

a)Deficienţe funcţionale medii: se apreciază în funcţie de prezenţa obligatorie a uneia sau mai multor categorii (1, 2, 3, 5) şi facultativă (4, 6):

– 1. deficienţe posturale, de statică şi coordonare unilaterală, în care forţa, precizia, viteza mişcărilor de statică şi mers sunt în permanenţă scăzute;

– 2. deficienţă de manipulaţie unilaterală permanentă sau bilaterală uşoară ori intermitentă, cu realizarea dificilă a gestualităţii ca forţă, precizie, viteză;

– 3. deficienţă de fonaţie, deglutiţie, masticaţie, asociate cu deficienţe uşoare ale altor funcţii neurologice;

– 4. deficienţe cronice ale controlului sfincterian de tipul micţiunilor imperioase, incontinenţă de efort, asociate cu alte semne neurologice;

– 5. crize epileptice generalizate convulsive tonico-clonice şi de alte tipuri cu frecvenţă mai mare de 1 până la 3 pe lună, cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic;

– 6. dureri continue sau crize, cu frecvenţă medie, hiperkinezia, cauzalgia, dureri fulgurante, dureri talamice, rezistente la tratament.

Copiii cu aceste deficienţe se pot încadra în gradul mediu de handicap, dar corelat şi cu evaluarea psiho-socială.

b)Deficienţe funcţionale accentuate:

– 7. deficienţe în statică şi mers care fac ca bolnavul să se poată deplasa cu mare dificultate prin forţă proprie, nesprijinit sau cu baston ori cârje;

– 8. deficienţe de manipulaţie bilaterală, cu imposibilitatea efectuării eficiente a gestualităţii;

– 9. deficienţe de masticaţie, deglutiţie, fonaţie şi/sau respiraţie, cu realizarea cu mare dificultate a alimentaţiei, vorbirii sau respiraţiei în context neurologic;

– 10. deficienţe cronice ale controlului sfincterian care împiedică încadrarea într-un mediu social;

– 11. deficienţe ale limbajului care fac imposibilă stabilirea relaţiilor interumane;

– 12. tulburări trofice cronice sau recidivante musculare cutanate sau/şi osteoarticulare, asociate cu deficite motorii medii;

– 13. crize epileptice convulsive generalizate tonico-clonice şi alte tipuri de crize epileptice grave, ca sindromul West, sindromul Lennox-Gastaut, de cel puţin una pe săptămână sub tratament, cu/fără tulburări psihice intercritice.

Aceste deficienţe sunt asimilabile gradului accentuat de handicap, dar prin corelare cu evaluarea psihosocială.

c)Deficienţe funcţionale grave:

– 14. deficienţă locomotorie de statică şi mers care face bolnavul nedeplasabil prin forţă proprie, mobilizarea fiind posibilă numai cu ajutorul altei persoane;

– 15. deficienţe de manipulaţie bilaterală totală;

– 16. deficienţe de limbaj cu/fără tulburări expresive, care fac imposibilă stabilirea relaţiilor cu mediul înconjurător, în context neurologic, obiectivate clinic şi paraclinic;

– 17. deficienţe de deglutiţie şi respiraţie care necesită asistenţă din partea altei persoane.

– 18. narcolepsie
Copiii care prezintă asemenea deficienţe au nevoie, de regulă, de îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane, ca atare se recomandă încadrarea în gradul grav de handicap.

(2)Tulburări psihice:

a)întârzierile (dizabilităţile) mintale, certificate prin încadrarea în criteriile clasificărilor internaţionale (ICD 10):

1.întârziere mintală uşoară cu QI – 50-65 dacă este asociată cu o altă deficienţă: senzorială, somatică, psihică (de limbaj şi comunicare, hiperactivitate, emoţional, conduită); poate fi asimilată gradului mediu de handicap;

2.întârziere mintală cu QI – 35-49 fără altă asociere – se poate asimila gradului accentuat de handicap;

3.întârziere mintală severă şi profundă (QI sub 35) – poate fi asimilată cu gradul grav de handicap;

b)tulburările pervazive de dezvoltare/tulburările de spectru autist: autismul infantil, autismul atipic, sindromul Rhett, altă tulburare de dezintegrare a copilăriei, hiperactivitate asociată cu o întârziere mintală şi mişcări stereotipe, sindromul Asperger, alte tulburări invadante ale dezvoltării, tulburări invadante ale dezvoltării fără precizare, în raport cu gradul de afectare a funcţionării globale, pot fi încadrate în diferite grade de handicap, astfel:

  Criterii medicale (conform ICD 10)
Prezenţa a minimum două dintre următoarele criterii, din care criteriul «Socializare» este obligatoriu:
Handicap uşor Socializare: afectarea calitativă uşoară a interacţiunii sociale

Limbaj: afectarea calitativă a limbajului expresiv

Autoservire: afectarea calitativă a abilităţilor de autoservire

Motor: afectarea abilităţilor motorii fine

Handicap mediu Socializare: afectarea calitativă moderată a interacţiunii sociale

Limbaj: afectarea calitativă şi cantitativă a limbajului expresiv

Autoservire: afectarea calitativă şi cantitativă a abilităţilor de autoservire

Motor: afectarea abilităţilor motorii fine cu prezenţa stereotipiilor motorii

Handicap accentuat Socializare: afectarea calitativă şi cantitativă accentuată a interacţiunii sociale, cu interacţiune socială posibilă într-un mediu controlat

Limbaj: afectarea calitativă şi cantitativă a limbajului expresiv şi receptiv

Autoservire: afectarea calitativă şi cantitativă a abilităţilor de autoservire, cu nevoia de ajutor din partea adultului

Motor: afectarea abilităţilor motorii fine cu prezenţa stereotipiilor motorii şi comportamentale

Handicap sever Socializare: afectarea calitativă şi cantitativă severă a interacţiunii sociale, interacţiune socială limitată în cadrul familiei, interacţiunea cu mediul social exterior familiei este mediată de un adult

Limbaj: absenţa dezvoltării limbajului (expresiv şi receptiv) sau dezvoltarea limbajului cu afectarea rolului de comunicare

Autoservire: absenţa abilităţilor de autoservire sau efectuarea sub supravegherea strictă a unui adult

Motor: afectarea abilităţilor motorii fine şi grosiere cu prezenţa stereotipiilor motorii şi comportamentale

c)stările demenţiale de diferite etiologii, în raport cu severitatea afectării, pot fi încadrate în diferite grade de handicap;

d)psihozele cu evoluţie cronică defectuală (schizofrenia, boala afectivă primară) sunt încadrabile în gradul grav de handicap.

SECŢIUNEA II: Afectări ale structurilor şi funcţiilor senzoriale

a)Afectări ale structurii ochiului şi ale funcţiilor vizuale şi funcţiilor anexelor ochiului

Afecţiuni oculare

I.Conform orientărilor E.M.R.C.M. în vigoare, prin noţiunea de nevăzător se înţelege acea categorie de deficienţi vizuali care au capacitatea de autoservire pierdută şi dreptul la însoţitor permanent.

În cadrul acestei categorii se disting:

– A. cecitate absolută, în care valorile acuităţii vizuale la AO sunt cuprinse între următoarele limite:

– 1. VAO = zero = p.m.m. (percepe mişcarea mâinii) – n.c. (nu corectează);

– 2. VAO = zero = p.l. (percepe lumina);

– 3. VAO = zero = f.p.l. (fără percepţie luminoasă);

– 4. anoftalmie bilaterală congenitală; operatorie;

– B. cecitate relativă (practică sau socială) în care valorile acuităţii vizuale la AO sunt cuprinse între limitele următoare: VAO = 1/200 (n.d. la 25 cm – numără degetele) şi la 1/25 (n.d. la 2 m – numără degetele).

II.Deficienţii vizuali care au valorile acuităţii vizuale la AO cuprinse între 0,04 (n.d. 1/25 la 2 m – numără degetele) – 0,1 (1/10 n.d. la 5 m – numără degetele) se încadrează în grupa ambliopilor (ambliopii mari sau forte) şi nu sunt încadrabili în gradul grav de handicap.

III.Aceste categorii se pot încadra în gradul accentuat de handicap, cu valori ale acuităţii vizuale între 0,04-0,1 la AO.

IV.Pentru gradul mediu de handicap se pot lua în discuţie valorile:

– a) VAO = 1/3-1/8 inclusiv;

– b) vedere la un ochi = 1; vedere la celălalt ochi 1/2 – zero f.p.

b)Afectări ale structurii şi funcţiilor auzului

Afecţiuni ORL:

– hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă (poate fi asimilată gradului mediu de handicap);

– tulburări de auz bilateral cu pierdere peste 70 db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, sau asociate cu tulburări psihice şi de limbaj (se poate acorda gradul mediu de handicap).

SECŢIUNEA III: Afectări ale structurii laringelui şi funcţiilor sale:

– laringectomizare parţială, cu tulburări de fonaţie şi deglutiţie sau cu gastrostomă permanentă, care reprezintă o infirmitate mare ce marchează psihicul bolnavului (se poate asimila cu gradul accentuat de handicap);

– laringectomizare totală sau cu traheostomă permanentă (se va aprecia în funcţie de recomandarea medicului de specialitate).

La această categorie de afectare se iau în considerare şi malformaţiile congenitale ale gurii (keilo-palato-skizis etc.).

SECŢIUNEA IV: Afectări ale structurii sistemului cardiovascular şi ale funcţiilor sale

a)Afectări ale structurii sistemului cardiovascular şi ale funcţiilor sale

Afecţiuni cardiovasculare:

– cardiopatii cu insuficienţă cardiacă cronică clinic manifestă (de exemplu: tetrada Fallot, transpoziţia de vase mari, stenoză de arteră pulmonară asociată cu DSV, atrezia de tricuspidă, maladia Ebstein, defect septal ventricular, persistenţa canalului arterial, coarctaţie de aortă);

– miocardiopatii primitive (de exemplu: fibroelastoză endomiocardică);

– HTA stadiul II, III cu complicaţii;

– pericardite cronice cu semne de insuficienţă cardiacă;

– cordul pulmonar cronic cu semne importante de hipertensiune în mica circulaţie;

– tulburările de ritm şi conducere severe (de exemplu: extrasistole ventriculare, fibrilaţie, flutter atrial, tahicardia paroxistică repetitivă, bloc major de ramură stângă, blocurile AV – gradele II şi III şi blocurile bi- şi trifasciculare);

– polimalformaţii cardiovasculare sau/şi ale altor organe;

– afecţiuni vasculare periferice (arteriale, venoase, limfatice) care determină impotenţa funcţională a segmentelor subiacente, tulburări trofice marcate la două sau mai multe membre;

– purtători de pacemaker şi protezaţi valvulari;

– valvulopatii reumatismale cu insuficienţă cardiacă.

Pentru asimilarea pe grade de handicap se vor lua în considerare:

– natura afecţiunii şi stadiul ei evolutiv;

– răspunsurile la demersurile terapeutice;

– răsunetul afecţiunii cardiovasculare asupra altor organe şi sisteme;

– asocieri patologice;

– existenţa insuficienţei cardiace exprimate în grade NYHA.

Pot fi încadraţi în categoria de persoane cu handicap prin afecţiuni cardiovasculare exprimate în grade NYHA după cum urmează:

– a) gradul II (bolnavi care nu prezintă tulburări funcţionale la eforturi mici, dar prezintă astfel de tulburări la eforturi de o intensitate sau durată mare, apărând, de asemenea, o limitare a capacităţii de efort) – este asimilat cu gradul mediu de handicap;

– b) gradul III (bolnavi fără simptome în repaus, dar cu tulburări funcţionale chiar la eforturi mici; de asemenea, apare şi o limitare a capacităţii de efort) – poate fi asimilat cu gradul accentuat de handicap;

– c) gradul IV (bolnavi cu dispnee chiar în repaus, tulburările funcţionale accentuându-se la orice efort). Se pot lua în considerare, după caz, şi valorile gazometriei sanguine, şi anume:

– hipoxemie uşoară PaO2 60-70 mmHg;

– hipoxemie medie PaO2 50-60 mmHg;

– hipoxemie accentuată PaO2 sub 50 mmHg.

Pentru grupele de vârstă pentru care nu se pot evalua gradele NYHA se va lua în considerare gradul de deficienţă funcţională.

În cazul intervenţiilor chirurgicale din sfera cardiacă gradul de handicap se apreciază în funcţie de amploarea intervenţiei şi de rezultatul postoperator. Gradul grav se acordă pe o perioadă de 6-12 luni. Ulterior aprecierea se face în funcţie de evoluţie şi de recomandările medicale.

b)Afectări ale structurii aparatului respirator şi ale funcţiilor sale

Afecţiuni respiratorii:

– a) afecţiuni pulmonare cronice evolutive:

– tuberculoză bronhopulmonară şi pleurală activă sau activ regresivă;

– supuraţie bronhopulmonară permanentă sau cu pusee frecvente (bronşectazii cu pusee supurative şi tulburări de nutriţie, pleurezie purulentă).

În aceste cazuri se apreciază o deficienţă funcţională respiratorie ce afectează semnificativ activitatea şi participarea, care poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap.

Formele severe cu caşexie, deperdiţie proteică, cord pulmonar cronic decompensat se apreciază ca fiind o deficienţă funcţională respiratorie gravă, care poate fi asimilată cu gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane;

– b) afecţiuni bronhopulmonare cronice, cu tulburări funcţionale intermitente sau permanente (astm bronşic infantil, bronşită obstructivă cronică):

– forma clinică moderată (o criză de astm/săptămână sau fenomene bronşitice relativ rare, cu pusee la 2-3 luni) se apreciază că este o deficienţă funcţională medie (disfuncţie ventilatorie decelată spirografic, cu intensitate medie) şi poate fi asimilată cu încadrarea în gradul mediu de handicap;

– forma clinică severă (o criză de astm/zi sau mai frecvente, rebelă la tratament bronhodilatator şi/sau corticodependentă sau forme de bronşită cronică cu acutizări frecvente, semne clinice severe, cu disfuncţie ventilatorie accentuată şi/sau semne de insuficienţă pulmonară manifestă şi/sau cord pulmonar cronic compensat) se apreciază ca deficienţă funcţională accentuată şi poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap;

– formele clinico-funcţionale grave, cu insuficienţă cardiorespiratorie severă ireductibilă – caşexie, deperdiţie proteică – se apreciază că au deficienţă funcţională gravă şi pot fi asimilate cu gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane;

– c) sechelele după tuberculoză pulmonară sau după intervenţii chirurgicale ori traumatism toracic; la aceşti bolnavi handicapul, deci deficienţa funcţională respiratorie, se apreciază în funcţie de aspectul funcţional detectat prin teste spirografice sau gazometrie sanguină;

– d) anomaliile congenitale (agenezie pulmonară, fibroză pulmonară idiopatică) cu tulburări funcţionale şi/sau insuficienţă respiratorie cronică şi efectele lor asupra activităţii şi participării pot conduce la un handicap ce este apreciat în baza testelor spirografice sau gazometriei sanguine.

c)Afectări ale structurii sistemului imunitar şi ale funcţiilor sale:

– boli cu deficit imunitar cronic: boala SIDA, hipogamaglobulinemia, agranulocitoza – asimilabile cu gradul grav de handicap.

Pentru aprecierea severităţii afectării HIV-SIDA se vor avea în vedere stadiile clinico-imunologice, conform clasificării infecţiei HIV pediatrice CDC – Atlanta 1994, după cum urmează:

– handicap accentuat – stadiile clinico-imunologice N2, A1, A2, B1;

– handicap grav – stadiile clinico-imunologice N3, A3, B2, B3, C1, C2, C3;

– anemii hemolitice cronice necompensate;

– afecţiuni hematologice:

– anemii cronice (de exemplu: talasemie majoră, sferomicrocitoza necompensată, poliglobulia cronică, siclemia, methemoglobinemia cronică);

– afecţiuni hematologice (de exemplu: leucemiile, limfom malign nehodgkinian stadiile I şi II, boala Hodgkin, mielom multiplu);

– macroglobulinemia Waldestrom cu alterarea progresivă a stării generale, hepatosplenomegalie şi tumori micro- sau macronodulare în amigdale, plămâni, tub digestiv.

Pentru asimilare şi evaluare se vor avea în vedere:

– caracterul evolutiv, progresiv al afecţiunii;

– alterarea progresivă a stării generale;

– semne de hipogenezie sau agenezie medulară; – prezenţa şi frecvenţa fenomenelor hemoragipare; – prezenţa complicaţiilor (hepatosplenice, neurologice, renale, cardiovasculare etc.);

– prezenţa sindromului de imunodeficienţă;

– hemofilia cu manifestări hemoragice frecvente, tulburări articulare posthemoragice, paralizii nervoase periferice;

– anemiile persistente, sub 8 gr %.

Prezintă deficienţă funcţională medie:

– leucemia acută în remisiune completă menţinută cel puţin un an de la încheierea tratamentului;

– leucemia cronică cu numărul de leucocite sub 50.000/mm3, cu adenomegalie sau/şi splenomegalie;

– trombocitemiile persistente peste 500.000/mm3, fără complicaţii tromboembolice sau hemoragice;

– anemiile între 7-8 gr %, rezistente la tratament;

– hemofilia cu manifestări hemoragice fără gravitate şi fără modificări de dinamică articulară;

– boala Hodgkin în stadiile I şi II.

Deficienţa funcţională accentuată se manifestă în:

– leucemia acută;

– leucemiile cronice cu leucocitoza marcată peste 100.000/mm3, rezistentă la tratament, cu insuficienţă medulară (anemie, granulopenie sau/şi trombopenie), adenomegalii şi splenomegalii tumorale şi infecţii cronice;

– leucemiile cronice trecute în stadiul de metamorfozare blastică;

– policitemiile complicate cu hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, mieloscleroză, tromboembolii, transformare în leucemie acută;

– trombocitemiile hemoragice însoţite de complicaţii tromboembolice;

– anemiile sub 7 gr %, rezistente la tratament, care necesită perfuzii de sânge, precum şi cele cu complicaţii, respectiv: tromboze, hemoragii repetate, semne de insuficienţă medulară, hemocromatoză, transformare în leucemii acute;

– boala Hodgkin în stadiile III şi IV;

– mielomul multiplu cu fracturi multiple, cu anemie moderată sau severă, sindrom hemoragic, insuficienţă renală;

– trombocitopeniile cu hemoragii frecvente şi severe, cu anemie hipocromă medie sau severă.

Deficienţa funcţională gravă apare în:

– formele cu deficienţe motorii importante, sechele ale unor complicaţii neurologice ca urmare a afecţiunilor hemoragice;

– anemiile severe rebele la tratament;

– boala Hodgkin în stadiul IV, cu complicaţii severe.

SECŢIUNEA V: Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv, metabolic şi endocrin

a)Afectări ale structurii sistemului digestiv şi ale funcţiilor sale

Afecţiuni digestive:

– afecţiuni de diverse tipuri, cu tulburări importante de nutriţie (deficit ponderal peste 20 % la adolescenţi şi 25 % la sugari) (de exemplu: diaree cronică cu sindrom de malabsorbţie, celiakie etc.);

– insuficienţă hepatică cronică medie şi severă (probată prin teste de laborator);

– hepatită cronică activă (hepatită agresivă);

– ciroză hepatică;

– insuficienţă pancreatică cronică exocrină; fibroză chistică de pancreas.

Pentru asimilare se vor avea în vedere: afectarea stării de nutriţie şi a funcţiilor vitale, precum şi testele de laborator.

Pentru insuficienţa hepatică cronică forma medie se poate acorda gradul mediu de handicap. Pentru forma severă se poate aprecia gradul accentuat de handicap.

Pentru ciroză se poate aprecia gradul grav de handicap.

b)Afectări ale structurii glandelor endocrine şi ale funcţiilor specifice

Afecţiuni endocrine:

– insuficienţă hipofizară accentuată gravă, tulburări grave de nutriţie, insuficienţă corticosuprarenală şi tulburări psihice;

– diabet insipid rezistent la tratament;

– hipertiroidism cu visceralizări (cardiace) şi tulburări de nutriţie;

– hiperparatiroidismul şi hipoparatiroidismul documentate;

– mixedemul;

– hiperaldosteronismul primar de evoluţie, cu sechele cardiovasculare şi renale relativ echilibrate sub tratament.

Pentru asimilare pe grade se vor avea în vedere: stadiul afecţiunii şi eventuale complicaţii, răspunsul terapeutic, eventuale asocieri posibile.

Pentru insuficienţă hipofizară accentuată sau gravă se poate asimila gradul grav de handicap.

Pentru mixedem cu răspuns terapeutic se poate asimila gradul accentuat de handicap.

Intoleranţa la lactoză – gluten se poate asimila cu gradul accentuat de handicap.

c)Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemului metabolic

Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie:

– a) acidoză metabolică cronică, fenilcetonurie, glicogenoze, porfirie cu tulburări polinevritice şi tulburări psihice severe şi semne importante de hepatită cronică (se poate acorda gradul accentuat de handicap);

– b) degenerescenţa hepatolenticulară (Wilson) – se poate acorda gradul accentuat de handicap;

– c) diabet zaharat juvenil cu formele următoare:

– diabet zaharat insulino-dependent echilibrat, compensat, necomplicat; se apreciază ca deficienţă funcţională de nutriţie medie şi poate fi încadrat în gradul mediu de handicap;

– diabet zaharat insulino-dependent dezechilibrat, necomplicat, care necesită tratament strict supravegheat ca şi formele insulino-rezistente; se apreciază că prezintă o deficienţă funcţională şi de nutriţie accentuată şi poate fi încadrat în gradul accentuat de handicap;

– diabet zaharat decompensat cu comă acidocetozică, hiperosmotică repetată şi complicat cu polineuropatie, retinopatie şi metropatie; se apreciază că determină o deficienţă funcţională de nutriţie accentuată şi poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap;

– formele grave de diabet zaharat cu caşexie gravă, cu complicaţii de tip cecitate şi polineuropatii grave, se apreciază că determină o deficienţă funcţională de nutriţie gravă şi pot fi asimilate cu încadrarea în gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane. Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale;

– d) intoleranţă la gluten, lactoză (documentate clinic, plus biopsie intestinală) – se poate încadra în gradul accentuat de handicap;

– e) formele de rahitism vitaminorezistent confirmate prin repetate internări în spital se apreciază că determină o deficienţă de nutriţie accentuată care poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap;

– f) stările de caşexie gravă şi deperdiţie proteică de diverse etiologii se apreciază că determină o deficienţă de nutriţie gravă când depăşesc un deficit ponderal de 25 % şi pot fi asimilate cu încadrarea în gradul grav de handicap, necesitând îngrijiri din partea altei persoane.

SECŢIUNEA VI: Afectări ale structurii funcţiilor aparatului urinar

Afecţiuni renale cu insuficienţă renală cronică documentată, indiferent de cauză:

– cauze malformative (de exemplu: agenezia renală unilaterală, hipoplazia renală, rinichi polichistic, rinichi în potcoavă, duplicare ureterală, reflux vezico-ureteral, displazie reno-facială Potter 1);

– cauze tumorale (de exemplu: tumora Wilms);

– hidronefroză de gradul III;

– hipertensiune reno-vasculară severă sau malignă;

– litiază renală sau ureterală aseptică pe rinichi unic, unilaterală dacă rinichiul controlateral este pielonefritic sau bilaterală, complicaţii, indiferent dacă complicaţia este unisau bilaterală;

– nefrocalcinoza unilaterală cu rinichi controlateral afectat;

– rinichi unic chirurgical, cu afectarea funcţiei renale a rinichiului restant (creatinemie peste 2 mg %).

Pentru încadrarea în grade de handicap se evaluează stadiul evolutiv al bolii şi posibilităţile terapeutice, corelat cu evaluarea psihosocială.

Pentru tumora Wilms în stadiu inoperabil se poate acorda gradul grav de handicap, pentru hipertensiune reno-vasculară severă sau malignă se poate acorda gradul accentuat de handicap, la fel şi pentru rinichi unic chirurgical cu afectarea funcţiei renale. Hidronefroza de gradul III se poate aprecia ca handicap accentuat.

SECŢIUNEA VII: Afectări ale structurii şi funcţiilor aparatului locomotor şi corespunzătoare mişcării

a)Afectări ale structurii şi funcţiilor aparatului locomotor şi corespunzătoare mişcării

Afecţiuni osteoarticulare:

– boli constituţionale ale oaselor (de exemplu: osteopsatiroza, acondroplazia şi osteopetroza);

– malformaţii

[de exemplu: amielia unui membru, totală sau parţială (toracal sau pelvin), de coaste, stern, claviculă, coastă supranumerară cu torticolis permanent]; sindactilie încă două luni după operaţie;

– redori şi anchiloze; redori strânse mono- sau bilaterale de şold, genunchi sau combinate controlaterale în poziţii vicioase, asociate sau nu cu paralizii nervoase; asocierea lipsei policelui sau a patru degete bilateral cu anchiloze de degete, cot, umăr, în poziţii nefuncţionale; anchiloze bilaterale ale coatelor şi umerilor, anchiloze ale pumnului, cotului, umărului, bilateral, în poziţie funcţională; pierderea gestualităţii unui membru toracal asociată cu reducerea prehensiunii;

– amputaţii (de exemplu: amputaţiile bilaterale, neprotezabile sau greu protezabile de membre inferioare cu articulaţiile supraiacente în redoare sau anchiloze; amputaţii unilaterale, indiferent de nivel, cu excepţia celor de degete; amputaţia bilaterală a membrelor toracale, indiferent de nivel; amputaţia unilaterală, indiferent de nivel, în raport şi cu gestualitatea şi deservirea necesară; dezarticularea membrului toracal);

– pseudoartroze (de exemplu: gambă, coapsă, antebraţ şi braţ neoperabile);

– proteză totală de şold cu tulburări de statică şi mers;

– infecţii cronice invalidante (de exemplu: osteomielită cronică, morbul Pott, fistule osoase în evoluţie);

– osteonecroze cronice invalidante, indiferent de etiologie (de exemplu: osteonecroză de cap femural);

– leziuni de corpuri vertebrale cu modificări ale articulaţiilor intervertebrale, cu modificări de statică şi mobilitate a coloanei (ortostatism şi deplasări dificile); cifoscolioze şi scolioze deformante ce împiedică capacitatea respiratorie normală (de exemplu: maladia Scheuerman);

– deformări rahitice grave cu tulburări de postură, locomoţie sau respiraţie;

– luxaţia congenitală de şold (pe perioada imobilizării în aparat gipsat).

Pentru asimilarea pe grade de handicap se vor lua în considerare, în plus faţă de evaluarea psihosocială:

– a) implicaţiile asupra realizării posturii ortostatice, mersului, variantelor posturale – în cazul afectării coloanei vertebrale şi membrelor pelvine;

– b) idem, asupra gestualităţii de prehensiune, asupra amplitudinii deplasărilor gestuale, posibilităţii realizării gesturilor fine şi precise – în afecţiunile membrelor toracale;

– c) caracterul evolutiv sau regresiv al afecţiunii;

– d) posibilităţile terapeutice, inclusiv ortezare şi protezare;

– e) asocieri cu afecţiuni musculare, neurologice, somatice;

– f) asocieri cu tulburări circulatorii loco-regionale;

– g) prezenţa unor procese supurative acute sau cronice.

Pentru afecţiunile locomotorii osteoarticulare:

– deficienţa funcţională medie – reducerea posibilităţii de realizare şi menţinere a ortostatismului, mersului, prin poziţii vicioase ale trunchiului şi membrelor, prin limitarea variantelor posturale sau a deplasărilor gestuale;

– deficienţa funcţională accentuată – reducerea marcată sau pierderea posibilităţilor de realizare şi menţinere a ortostatismului, mersului, a gestualităţii de prehensiune la un membru, asociată cu reducerea acestor posibilităţi la membrul controlateral; prin caracterul evolutiv al afecţiunii ori complicaţii sau asocieri morbide;

– deficienţa funcţională gravă – pierderea gestualităţii ambelor membre toracale sau a posibilităţilor de mers şi ortostatism; prin caracterul diseminat al afecţiunii (neoplasme); prin evoluţie ireversibilă spre exitus;

– colagenoze:

– boala lupică (LED);

– sclerodermia cu tulburări cutanate specifice, reducând gestualitatea, cu fenomene pulmonare (fibroză pulmonară);

– periarterita nodoasă cu tulburări oculare (hemoragii retiniene), polimiozită, cu manifestări digestive pulmonare, simptome renale, HTA;

– dermatomiozită (polimiozită în evoluţie, cu atrofii musculare sau cu modificări ale staticii coloanei şi slăbirea forţei musculare a membrelor toracale, când deplasarea devine dificilă);

– poliartrita reumatoidă în evoluţie sau cu sechele la nivelul articulaţiilor pumnului şi degetelor, determinând limitarea gestualităţii.

În cazul acestui capitol se vor avea în vedere implicaţiile asupra funcţiilor vitale şi posibilităţile de realizare a gestualităţii, limitările funcţionale motorii.

b)Afectări ale structurii şi funcţiilor muşchilor

Afecţiuni musculare:

– anomalii şi malformaţii congenitale, dacă împiedică statica şi locomoţia (de exemplu: hipertrofii congenitale, redori şi retracţii musculare);

– boli degenerative – distrofii musculare progresive (de exemplu: distrofia Duchenne, miopatii în centură, distrofia musculară progresivă congenitală, distrofii miotonice Thomsen-Becher);

– miastenia ce determină fatigabilitatea rapidă, cu tulburări de locomoţie, manipulaţie, fonaţie, respiraţie;

– glicogenoze (de exemplu: tip II – boala Pompe).

Pentru asimilare pe grade de handicap se evaluează:

– a) implicaţiile lor asupra realizării posturii ortostatice, mersului, variantelor posturale: în cazul afectării coloanei vertebrale şi membrelor pelvine;

– b) idem, asupra gestualităţii de prehensiune, asupra amplitudinii deplasărilor gestuale, posibilităţii realizării gesturilor fine şi precise în afecţiunile membrelor toracale;

– c) caracterul evolutiv sau regresiv al afecţiunii;

– d) posibilităţile terapeutice, inclusiv ortezare şi protezare;

– e) asocieri cu afecţiuni neurologice osteoarticulare sau somatice;

– f) prezenţa tulburărilor circulatorii loco-regionale;

– g) prezenţa sau absenţa fenomenelor sfincteriene;

– h) prezenţa tulburărilor de masticaţie, deglutiţie, fonaţie şi respiraţie.

SECŢIUNEA VIII: Afectări ale structurii pielii, anexelor şi funcţiilor tegumentului

Afecţiuni dermatologice:

– afecţiuni cronice ale pielii, cu caracter de boli generale sau fiind expresia unei boli sistemice ori care, prin efectul lor, limitează semnificativ postura şi gestualitatea (de exemplu: epidermoliza buloasă, diskeratoza anhidrotică primară; cicatrici postarsură mutilante şi invalidante).

Pentru aceste afecţiuni, avându-se în vedere şi cele enunţate, se poate face asimilarea cu gradul accentuat de handicap.

SECŢIUNEA IX: Afectări legate de boala canceroasă

Boala canceroasă:

– afecţiunea într-un stadiu curabil – poate orienta spre asimilare temporară cu gradul accentuat de handicap;

– stadiul avansat/inoperabil, cu tulburări funcţionale majore determinate de boală – poate orienta spre gradul grav de handicap; în cursul tratamentului intensiv, conform recomandărilor medicului curant, se poate aprecia gradul grav de handicap pe o perioadă de 12 luni, apoi în funcţie de evoluţie;

– postterapeutic, la 2 ani de la întreruperea tratamentului, se poate face încadrarea în gradul mediu de handicap, dacă nu sunt semne de recidivă locală sau regională ori tulburări funcţionale postterapeutice.

SECŢIUNEA X: Afectări multiple ale organismului legate de boli genetice invalidante

Boli genetice invalidante:

– aberaţii cromozomiale – trisomia 18, trisomia 21, trisomia 13 – în raport cu afectarea capacităţii intelectuale, de comunicare, prezenţa comorbidităţii şi a restricţiilor de participare; pot fi încadrate în grade diferite de handicap.

SECŢIUNEA XI: Afectări ale organismului legate de transplantul de organe

Stările posttransplant

Se apreciază handicap grav în primele 12 luni de la transplant, ulterior gradul de handicap se stabileşte în funcţie de evoluţie şi de recomandările medicale.

ANEXA Nr. 3:

PARTEA 1:

ACTIVITĂŢI ŞI PARTICIPARE

Toate componentele menţionate în subsidiar vor fi cuantificate pe aceeaşi scală generică şi se vor alege calificativele adecvate, în funcţie de domeniul adecvat (xxx reprezintă domeniul).

xxx.0 NICIO dificultate (inexistentă, absentă, neglijabilă …) 0-4%
xxx.1 dificultate UŞOARĂ (uşoară, scăzută …) 5-24%
xxx.2 dificultate MODERATĂ (mediu, destul de …) 25-49%
xxx.3 dificultate SEVERĂ (ridicată, extrem de …) 50-95%
xxx.4 dificultate COMPLETĂ (în totalitate …) 96-100%
xxx.8 nu se menţionează    
xxx.9 nu este cazul    

PARTEA 2:

CAPITOLUL I: Învăţarea şi aplicarea cunoştinţelor

Prezentul capitol are în vedere învăţarea, aplicarea cunoştinţelor învăţate, gândirea, rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor.

Învăţarea şi aplicarea cunoştinţelor Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
a) Experienţele senzoriale cu scop
– Urmăritul cu privirea X      
– Ascultarea X      
– Alte experienţe senzoriale cu scop (cu gura, tactil, olfactiv, gustativ) X      
– Experienţe senzoriale cu scop, altele specificate şi nespecificate X      
b) Învăţarea de bază
– Copierea X X    
– Învăţarea prin acţiuni cu obiecte:
(i) cu unul sau mai multe obiecte X      
(ii) prin joc simbolic X      
(iii) prin joc imaginar   X    
(iv) învăţarea prin acţiuni cu obiecte, alta specificată   X    
(v) învăţarea prin acţiuni cu obiecte, nespecificată   X    
– Dobândirea de informaţii X X    
– Dobândirea limbajului:
(i) cuvinte izolate sau simboluri cu sens X      
(ii) combinarea cuvintelor în expresii X      
(iii) construcţii sintactice X      
(iv) dobândirea limbajului, alta specificată X      
(v) dobândirea limbajului, nespecificată X      
– Dobândirea limbajului suplimentar
– Repetarea X      
– Dobândirea de concepte:
(i) concepte de bază X X    
(ii) concepte complexe   X X  
(iii) dobândirea de concepte, alta specificată   X X  
(iv) dobândirea de concepte, nespecificată   X X  
– Învăţarea cititului:
(i) recunoaşte simbolurile (cifre, imagini, caractere, litere şi cuvinte) X X X  
(ii) articulează cuvintele scrise cu voce tare     X  
(iii) înţelege cuvinte şi expresii scrise     X  
(iv) învăţarea cititului, alta specificată     X  
(v) învăţarea cititului, nespecificată     X  
– Învăţarea scrisului:
(i) foloseşte instrumente de scris   X    
(ii) scrie simboluri, caractere sau litere din alfabet     X  
(iii) scrie cuvinte şi expresii     X  
(iv) învăţarea scrisului, alta specificată     X  
(v) învăţarea scrisului, nespecificată     X  
– Învăţarea socotitului:
(i) recunoaşte cifrele, semnele şi simbolurile aritmetice   X    
(ii) are deprinderi de calcul matematic (a număra şi ordona)   X    
(iii) utilizează operaţii de bază     X  
(iv) învăţarea socotitului, alta specificată     X  
(v) învăţarea socotitului, nespecificată     X  
– Dobândirea deprinderilor:
(i) deprinderi de bază X X    
(ii) deprinderi complexe   X X  
(iii) dobândirea deprinderilor, alta specificată     X  
(iv) dobândirea deprinderilor, nespecificată     X  
– Învăţarea de bază, altele specificate şi nespecificate X X X  
c) Aplicarea cunoştinţelor
– Concentrarea atenţiei:
(i) la atingerea unei persoane, inclusiv a feţei, sau la auzul vocii X      
(ii) la schimbările din mediu X X    
(iii) concentrarea atenţiei, alta specificată X X    
(iv) concentrarea atenţiei, nespecificată X X    
– Orientarea atenţiei (menţinerea intenţionată a atenţiei) X X    
– Gândirea:
(i) jocuri imaginative/prefacere X      
(ii) specularea       X
(iii) emiterea de ipoteze     X  
(iv) gândirea, alta specificată     X  
(v) gândirea, nespecificată     X  
– Cititul:
(i) utilizează deprinderile şi strategiile generale     X  
(ii) înţelege limbajul scris     X  
(iii) cititul, altul specificat     X  
(iv) cititul, nespecificat     X  
– Scrisul:
(i) utilizează strategiile şi deprinderile generale     X  
(ii) utilizează convenţiile gramaticale şi mecanice în scris     X  
(iii) elaborează compuneri     X  
(iv) scrisul, altul specificat     X  
(v) scrisul, nespecificat     X  
– Socotitul:
(i) utilizează deprinderi şi strategii simple   X X  
(ii) utilizează deprinderi şi strategii complexe     X  
(iii) socotitul, altul specificat     X  
(iv) socotitul, nespecificat     X  
– Rezolvarea de probleme:
(i) rezolvarea de probleme simple   X X  
(ii) rezolvarea de probleme complexe     X  
(iii) rezolvarea de probleme, alta specificată     X  
(iv) rezolvarea de probleme, nespecificată     X  
– Luarea deciziilor     X  
– Aplicarea cunoştinţelor, alta specificată şi nespecificată     X  
– Învăţarea şi aplicarea cunoştinţelor, altele specificate     X  
– Învăţarea şi aplicarea cunoştinţelor nespecificate     X  

CAPITOLUL II: Sarcini şi solicitări generale

Prezentul capitol are în vedere aspectele generale de îndeplinire a uneia sau a mai multor sarcini, de organizare a rutinei şi privitoare la modul de a face faţă stresului. Toate aceste elemente se pot utiliza pentru mai multe sarcini sau acţiuni specifice pentru a identifica caracteristicile esenţiale care ţin de îndeplinirea sarcinilor respective în diverse circumstanţe.

Sarcini şi solicitări generale Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
– Îndeplinirea unei sarcini unice:
(i) îndeplinirea unei sarcini simple X      
(ii) îndeplinirea unei sarcini complexe   X    
(iii) îndeplinirea unei sarcini unice, independent X      
(iv) îndeplinirea unei sarcini unice în grup   X    
(v) finalizarea unei sarcini simple şi complexe X      
(vi) finalizarea unei sarcini complexe   X    
(vii) îndeplinirea unei sarcini unice, alta specificată X X    
(viii) îndeplinirea unei sarcini unice, nespecificată X X    
– Îndeplinirea unor sarcini multiple:
(i) îndeplinirea unor sarcini multiple X X    
(ii) finalizarea unor sarcini multiple   X    
(iii) îndeplinirea unor sarcini multiple, independent şi în grup   X    
(iv) finalizarea unor sarcini multiple, independent şi în grup     X  
(v) îndeplinirea unor sarcini multiple, alta specificată   X X  
(vi) îndeplinirea unor sarcini multiple, nespecificată   X X  
– Realizarea programului zilnic obişnuit:
(i) respectarea, organizarea şi finalizarea programului zilnic obişnuit       X
(ii) organizarea propriului nivel de activitate de către o persoană       X
(iii) organizarea schimbărilor din programul zilnic       X
(iv) organizarea timpului propriu       X
(v) adaptarea la limitele de timp impuse       X
(vi) realizarea programului zilnic obişnuit, alta specificată        
(vii) realizarea programului zilnic obişnuit, nespecificată        
– A face faţă stresului şi altor solicitări psihologice:
(i) a face faţă responsabilităţilor   X X  
(ii) a face faţă stresului   X X  
(iii) a face faţă situaţiilor de criză   X X  
(iv) a face faţă stresului şi altor solicitări psihologice, altele specificate   X X  
(v) a face faţă stresului şi altor solicitări psihologice, nespecificate   X X  
– Autocontrolul comportamentului:
(i) acceptarea noutăţii X      
(ii) reacţie de răspuns la solicitări X      
(iii) abordarea persoanelor sau a situaţiilor   X    
(iv) acţionare predictibilă   X    
(v) adaptarea nivelului de activitate X X    
(vi) autocontrolul comportamentului, altul specificat   X    
(vii) autocontrolul comportamentului, nespecificat   X    
– Sarcinile şi solicitările generale, altele specificate X X X X
– Sarcinile şi solicitările generale, nespecificate X X X X

CAPITOLUL III: Comunicarea

Prezentul capitol se ocupă de caracteristicile generale şi particulare ale comunicării prin limbaj, semne şi simboluri, inclusiv de receptarea şi generarea de mesaje, purtarea de conversaţii şi utilizarea tehnicilor şi instrumentelor de comunicare.

Comunicarea Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
a) Comunicarea – receptarea
– Comunicare cu/prin receptare de mesaje verbale:
(i) răspunsul la o voce umană X      
(ii) înţelegerea unui mesaj simplu rostit X      
(iii) înţelegerea mesajelor complexe rostite X      
(iv) comunicare cu/prin receptare de mesaje verbale, alta specificată X      
(v) comunicare cu/prin receptare de mesaje verbale, nespecificată X      
– Comunicare cu/prin receptare de mesaje nonverbale:
(i) gesturi ale corpului X      
(ii) semne şi simboluri generale X      
(iii) imagini (desene) şi fotografii X      
(iv) comunicare cu/prin receptare de mesaje nonverbale, alta specificată X      
(v) comunicare cu/prin receptare de mesaje nonverbale, nespecificată X      
– Comunicarea cu/prin receptarea mesajelor prin limbajul formal al semnelor     X  
– Comunicarea cu/prin receptare de mesaje scrise     X  
– Comunicarea – receptarea, alta specificată şi nespecificată X   X  
b) Comunicarea – producerea
– Vorbirea X X    
– Prevorbirea X X    
– Cântatul X X    
– Producerea de mesaje nonverbale:
(i) limbajul trupului X      
(ii) semne şi simboluri   X    
(iii) imagini (desene) şi fotografii   X X  
(iv) producerea de mesaje nonverbale, alta specificată   X X  
(v) producerea de mesaje nonverbale, nespecificată   X X  
– Producerea de mesaje în limbajul formal al semnelor X      
– Scrierea mesajelor     X  
– Comunicarea – producerea, altele specificate şi nespecificate X X X  
c) Conversaţia şi utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de comunicare
– Conversaţia:
(i) iniţierea, menţinerea şi încheierea unei conversaţii   X    
(ii) conversaţia cu o singură şi cu mai multe persoane   X    
(iii) conversaţia, alta specificată   X    
(iv) conversaţia, nespecificată   X    
– Discuţia:
(i) cu o persoană X X    
(ii) cu mai multe persoane   X    
(iii) discuţia, alta specificată   X    
(iv) discuţia, nespecificată   X    
– Utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de comunicare:
(i) instrumente de telecomunicaţie   X    
(ii) echipamente de scris   X X  
(iii) tehnici de comunicare     X  
(iv) utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de comunicare, alta specificată   X X  
(v) utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de comunicare, nespecificată   X X  
– Conversaţia şi utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de comunicare, altele specificate şi nespecificate   X X  
– Comunicarea, alta specificată   X X  
– Comunicarea, nespecificată   X X  

CAPITOLUL IV: Mobilitatea

Prezentul capitol se ocupă de mişcare, ca schimbare a poziţiei sau locului corpului ori ca mutare dintr-un loc în altul prin transportul, mutarea sau manipularea obiectelor, prin mers, alergare sau urcare şi prin utilizarea diverselor forme de transport.

Mobilitatea Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
a) Schimbarea şi menţinerea poziţiei corpului
– Schimbarea poziţiei de bază a corpului:
(i) culcat X      
(ii) pe vine        
(iii) în genunchi X      
(iv) aşezat X      
(v) în picioare X      
(vi) aplecat (îndoit) X      
(vii) schimbarea centrului de greutate al corpului X      
(viii) rostogolirea X      
(ix) schimbarea poziţiei de bază a corpului, alta specificată X      
(x) schimbarea poziţiei de bază a corpului, nespecificată X      
– Menţinerea poziţiei corpului:
(i) poziţia culcat X      
(ii) poziţia ghemuit X      
(iii) poziţia în genunchi X      
(iv) poziţia aşezat X      
(v) poziţia în picioare X      
(vi) poziţia capului X      
(vii) menţinerea poziţiei corpului, alta specificată X      
(viii) menţinerea poziţiei corpului, nespecificată X      
– Schimbarea locului unei persoane:
(i) aflate în poziţia aşezat X      
(ii) aflate în poziţia culcat X      
(iii) schimbarea locului unei persoane, alta specificată X      
(iv) schimbarea locului unei persoane, nespecificată X      
– Schimbarea şi menţinerea poziţiei corpului, altele specificate şi nespecificate X      
b) Ducerea, deplasarea şi manipularea obiectelor
– Ridicarea şi ducerea obiectelor:
(i) ridicarea X      
(ii) ducerea obiectelor în mână X      
(iii) ducerea obiectelor pe/în braţe X      
(iv) ducerea obiectelor pe umeri, şold şi în spate X      
(v) ducerea obiectelor pe cap X      
(vi) punerea jos a obiectelor X      
(vii) ridicarea şi ducerea obiectelor, altele specificate X      
(viii) ridicarea şi ducerea obiectelor, altele nespecificate X      
– Deplasarea obiectelor cu ajutorul extremităţilor inferioare ale corpului:
(i) împinsul cu extremităţile inferioare X      
(ii) lovirea cu piciorul X      
(iii) deplasarea obiectelor cu ajutorul extremităţilor inferioare ale corpului, alta specificată X      
(iv) deplasarea obiectelor cu ajutorul extremităţilor inferioare ale corpului, nespecificată X      
– Motricitatea fină a mâinii:
(i) culesul X      
(ii) apucarea X      
(iii) manipularea X      
(iv) a da drumul unui obiect X      
(v) motricitatea fină a mâinii, alta specificată X      
(vi) motricitatea fină a mâinii, nespecificată X      
– Folosirea mâinii şi braţului:
(i) trasul X      
(ii) împinsul X      
(iii) ajungerea la obiecte X      
(iv) întorsul sau răsucitul mâinilor ori al braţelor X      
(v) aruncatul X      
(vi) prinderea X      
(vii) folosirea mâinii şi braţului, alta specificată X      
(viii) folosirea mâinii şi braţului, nespecificată X      
– Motricitatea fină a piciorului X      
– Ducerea, deplasarea şi manipularea obiectelor, altele specificate şi nespecificate X      
c) Mersul şi deplasarea
– Mersul pe jos:
(i) pe distanţe scurte şi lungi X      
(ii) pe diverse suprafeţe X      
(iii) ocolirea obstacolelor X      
(iv) mersul pe jos, altul specificat X      
(v) mersul pe jos, nespecificat X      
– Deplasarea:
(i) târâtul X      
(ii) căţăratul X      
(iii) alergatul X      
(iv) săritul X      
(v) înotul   X    
(vi) mersul cu dispozitive/vehicule cu roţi   X    
(vii) mersul târşâit   X    
(viii) deplasarea, alta specificată X X    
(ix) deplasarea, nespecificată X X    
– Deplasarea în diferite locuri:
(i) deplasarea în interiorul locuinţei X      
(ii) deplasarea în interiorul unor clădiri, altele decât locuinţa proprie X      
(iii) deplasarea în afara locuinţei şi a altor clădiri X      
(iv) deplasarea în diferite locuri, alta specificată X      
(v) deplasarea în diferite locuri, nespecificată X      
– Deplasare folosind echipamente   X    
– Mersul pe jos şi deplasarea, altele specificate şi nespecificate X X    
d) Deplasarea cu mijloace de transport
– Folosirea mijloacelor de transport:
(i) vehicule acţionate de oameni X X X X
(ii) mijloace private de transport motorizate X X X X
(iii) mijloace publice de transport motorizate X X X X
(iv) folosirea mijloacelor de transport, alta specificată X X X X
(v) folosirea mijloacelor de transport, nespecificată X X X X
– Condusul vehiculelor:
(i) mijloace de transport acţionate de oameni   X X X
(ii) vehicule motorizate*        
(iii) vehicule cu tracţiune animală**       X
(iv) condusul vehiculelor, altul specificat       X
(v) condusul vehiculelor, nespecificat       X
– Călărirea animalelor pentru deplasare       X
– Deplasarea cu mijloace de transport, alta specificată şi nespecificată X X X X
– Mobilitatea, alta specificată X X X X
– Mobilitatea, nespecificată X X X X

*Peste vârsta de 18 ani.

**Peste vârsta de 18 ani pe drumul public.

CAPITOLUL V: Autoîngrijirea

Prezentul capitol se ocupă de autoîngrijire, spălat şi şters, îngrijirea propriului corp şi a părţilor acestuia, îmbrăcat, mâncat, băut şi îngrijirea propriei sănătăţi.

Autoîngrijirea Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
– Spălatul:
(i) spălarea părţilor corpului   X    
(ii) spălarea întregului corp   X    
(iii) ştersul (uscatul)   X    
(iv) spălatul, altul specificat   X    
(v) spălatul, nespecificat   X    
– Îngrijirea părţilor corpului:
(i) îngrijirea pielii   X    
(ii) îngrijirea dinţilor   X    
(iii) îngrijirea părului   X    
(iv) îngrijirea unghiilor de la mâini şi picioare     X  
(v) îngrijirea nasului   X    
(vi) îngrijirea părţilor corpului, alta specificată   X X  
(vii) îngrijirea părţilor corpului, nespecificată   X X  
– Toaleta intimă:
(i) igiena urinării (indicarea nevoii şi realizarea actului, igiena urinării, alta specificată şi nespecificată) X      
(ii) igiena defecaţiei (indicarea nevoii şi realizarea actului, igiena defecaţiei, altele specificate şi nespecificate) X      
(iii) igiena menstruaţiei       X
(iv) toaleta intimă, alta specificată       X
(v) toaleta intimă, nespecificată       X
– Îmbrăcatul:
(i) îmbrăcatul şi dezbrăcatul   X    
(ii) încălţatul şi descălţatul   X    
(iii) alegerea hainelor adecvate   X    
(iv) îmbrăcatul, altul specificat   X    
(v) îmbrăcatul, nespecificat   X    
– Mâncatul (indicarea nevoii şi realizarea actului, mâncatul, altul specificat şi nespecificat) X      
– Băutul:
(i) indicarea nevoii de a bea X      
(ii) hrănirea de la sân X      
(iii) hrănirea din biberon X      
(iv) băutul, altul specificat X      
(v) băutul, nespecificat X      
– Îngrijirea propriei sănătăţi:
(i) asigurarea propriului confort     X  
(ii) structurarea dietei şi activităţile de menţinere a formei fizice       X
(iii) menţinerea propriei sănătăţi (administrarea de medicamente şi respectarea sfatului medicului, solicitarea de sfaturi şi asistenţă, evitarea riscurilor abuzului de droguri/medicamente şi alcool, menţinerea propriei sănătăţi, alta specificată şi nespecificată)       X
(iv) îngrijirea propriei sănătăţi, alta specificată       X
(v) îngrijirea propriei sănătăţi, nespecificată       X
– Grija pentru propria siguranţă     X  
– Autoîngrijirea, alta specificată X X X X
– Autoîngrijirea, nespecificată X X X X

CAPITOLUL VI: Autogospodărirea

Prezentul capitol se ocupă de realizarea acţiunilor şi sarcinilor casnice şi din viaţa de zi cu zi. Ariile vieţii domestice includ achiziţionarea unei locuinţe, a hranei, îmbrăcămintei şi a altor lucruri necesare, curăţenia şi reparaţii ale locuinţei, obiecte de îngrijire personală şi a locuinţei şi ajutorul

Autogospodărirea Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
a) Achiziţionarea celor necesare
– Achiziţionarea unei locuinţe*:       X*
(i) cumpărarea       X
(ii) închirierea       X
(iii) dotarea locuinţei       X
(iv) achiziţionarea unei locuinţe, alta specificată       X
(v) achiziţionarea unei locuinţe, nespecificată       X
– Achiziţionarea de bunuri şi servicii:
(i) cumpărăturile     X  
(ii) strângerea celor necesare zilnic     X  
(iii) achiziţionarea de bunuri şi servicii, alta specificată     X  
(iv) achiziţionarea de bunuri şi servicii, nespecificată     X  
– Achiziţionarea celor necesare, alta specificată şi nespecificată     X X
b) Sarcini de gospodărie
– Pregătirea mâncării:
(i) prepararea de mâncăruri simple     X  
(ii) prepararea de mâncăruri complexe       X
(iii) ajutarea la prepararea mesei     X  
(iv) pregătirea mâncării, alta specificată     X X
(v) pregătirea mâncării, nespecificată     X X
– Îndeplinirea treburilor casnice:
(i) spălatul şi uscatul hainelor şi rufelor       X
(ii) curăţenia spaţiului şi a ustensilelor de gătit       X
(iii) curăţenia spaţiului locuit     X  
(iv) folosirea aparaturii de uz casnic     X  
(v) depozitarea celor necesare zilnic        
(vi) aruncarea gunoiului     X  
(vii) ajutarea la treburile din gospodărie     X  
(viii) îndeplinirea treburilor casnice, alta specificată     X X
(ix) îndeplinirea treburilor casnice, nespecificată     X X
– Sarcinile din gospodărie, altele specificate şi nespecificate     X X
c) Îngrijirea obiectelor de uz casnic şi ajutorul pentru ceilalţi
– Îngrijirea obiectelor de uz casnic:
(i) confecţionarea şi repararea hainelor       X
(ii) întreţinerea locuinţei şi mobilierului       X
(iii) întreţinerea aparaturii de uz casnic       X
(iv) întreţinerea vehiculelor       X
(v) întreţinerea dispozitivelor asistive/de sprijin (proteze)       X
(vi) îngrijirea plantelor şi animalelor       X
(vii) ajutarea la îngrijirea obiectelor din gospodărie       X
(viii) îngrijirea obiectelor de uz casnic, alta specificată       X
(ix) îngrijirea obiectelor de uz casnic, nespecificată       X
– Ajutorul pentru ceilalţi:
(i) ajutor pentru îngrijire       X
(ii) ajutor pentru deplasare       X
(iii) ajutor pentru comunicare       X
(iv) ajutor pentru stabilirea de relaţii interpersonale       X
(v) ajutor cu alimentaţia       X
(vi) ajutor pentru păstrarea stării de sănătate       X
(vii) ajutor în a-i ajuta pe ceilalţi       X
(viii) ajutorul pentru ceilalţi, altul specificat       X
(ix) ajutorul pentru ceilalţi, nespecificat       X
– Îngrijirea obiectelor de uz casnic şi ajutorul pentru ceilalţi, altele specificate şi nespecificate       X
– Autogospodărirea, alta specificată       X
– Autogospodărirea, nespecificată       X

*Peste vârsta de 16 ani.

CAPITOLUL VII: Interacţiunile şi relaţiile interpersonale

Acest capitol se ocupă de îndeplinirea unor acţiuni şi sarcini necesare pentru stabilirea de interacţiuni, simple şi complexe, cu oamenii (persoane necunoscute, prieteni, rude, membrii familiei şi persoanele iubite) într-o manieră contextuală şi socială adecvată.

Interacţiunile şi relaţiile interpersonale Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
a) Interacţiunile interpersonale generale
– Interacţiunile interpersonale de bază:
(i) respect şi căldură în relaţii     X  
(ii) apreciere, toleranţă şi critică în relaţii       X
(iii) orientări/repere sociale în relaţii (iniţierea interacţiunilor sociale, menţinerea interacţiunilor sociale, orientări/repere sociale în relaţii, altele specificate şi nespecificate)   X    
(iv) contactul fizic în relaţii X      
(v) distingerea membrilor familiei X      
(vi) interacţiunile interpersonale de bază, altele specificate X X X X
(vii) interacţiunile interpersonale de bază, nespecificate X X X X
– Interacţiunile interpersonale complexe:
(i) stabilirea/încetarea relaţiilor   X    
(ii) ajustarea comportamentului în timpul interacţiunilor     X X
(iii) respectarea regulilor sociale     X  
(iv) menţinerea spaţiului social       X
(v) interacţiunile interpersonale complexe, altele specificate   X X X
(vi) interacţiunile interpersonale complexe, nespecificate   X X X
– Interacţiunile interpersonale generale, altele specificate şi nespecificate X X X X
b) Relaţiile interpersonale particulare
– Relaţionarea cu persoane necunoscute   X    
– Relaţiile formale:
(i) cu persoane de conducere     X  
(ii) cu persoane subordonate       X
(iii) cu persoane egale       X
(iv) relaţiile formale, altele specificate   X X X
(v) relaţiile formale, nespecificate   X X X
– Relaţiile sociale informale:
(i) cu prieteni   X    
(ii) cu vecini   X    
(iii) cu cunoştinţe   X    
(iv) cu colocatari   X    
(v) cu colegi   X    
(vi) relaţiile sociale informale, altele specificate   X    
(vii) relaţiile sociale informale, nespecificate   X    
– Relaţiile de familie:
(i) relaţii părinte-copil       X
(ii) relaţii copil-părinte X X X X
(iii) relaţii cu fraţii X X X X
(iv) relaţii cu familia extinsă X X X X
(v) relaţiile de familie, altele specificate X X X X
(vi) relaţiile de familie, nespecificate X X X X
– Relaţiile intime:
(i) relaţii romantice       X
(ii) relaţii de căsătorie       X
(iii) relaţii sexuale       X
(iv) relaţiile intime, altele specificate       X
(v) relaţiile intime, nespecificate       X
– Relaţiile interpersonale particulare, altele specificate şi nespecificate X X X X
– Interacţiunile şi relaţiile interpersonale, altele specificate X X X X
– Interacţiunile şi relaţiile interpersonale, nespecificate X X X X

CAPITOLUL VIII: Ariile majore ale vieţii

Acest capitol se ocupă de îndeplinirea de sarcini şi acţiuni necesare pentru angajarea în educaţie, muncă şi munca remunerată şi pentru efectuarea de tranzacţii economice.

Ariile majore ale vieţii Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
a) Educaţia
– Educaţia informală X X X X
– Educaţia antepreşcolară:
(i) intrarea în programul educaţional antepreşcolar X      
(ii) menţinerea programului educaţional antepreşcolar X      
(iii) parcurgerea programului educaţional antepreşcolar X      
(iv) finalizarea programului educaţional antepreşcolar X      
(v) educaţia antepreşcolară, alta specificată X      
(vi) educaţia antepreşcolară, nespecificată X      
– Educaţia preşcolară:
(i) intrarea în programul educaţional preşcolar X X    
(ii) menţinerea programului educaţional preşcolar   X    
(iii) parcurgerea programului educaţional preşcolar   X    
(iv) finalizarea programului educaţional preşcolar   X    
(v) educaţia preşcolară, alta specificată   X    
(vi) educaţia preşcolară, nespecificată   X    
– Viaţa preşcolară şi activităţile aferente   X    
– Educaţia şcolară:
(i) intrarea în programul educaţional     X  
(ii) menţinerea într-un program educaţional     X  
(iii) progresarea pe parcursul programului educaţional     X  
(iv) finalizarea programului educaţional     X  
(v) educaţia şcolară, alta specificată     X  
(vi) educaţia şcolară, nespecificată     X  
– Învăţământul profesional:
(i) intrarea în învăţământul profesional       X
(ii) menţinerea programului de formare profesională       X
(iii) progresarea pe parcursul programului de formare profesională       X
(iv) finalizarea programului de formare profesională       X
(v) învăţământul profesional, altul specificat       X
(vi) învăţământul profesional, nespecificat       X
– Învăţământul superior*:
(i) intrarea, menţinerea, progresarea şi finalizarea       X
(ii) învăţământul superior, altul specificat       X
(iii) învăţământul superior, nespecificat       X
– Viaţa şcolară şi activităţile aferente     X X
– Educaţia, alta specificată şi nespecificată X X X X
b) Munca şi angajarea în muncă
– Ucenicia (pregătirea pentru muncă)       X
– Dobândirea, păstrarea şi încetarea activităţii la un loc de muncă**:       X
(i) căutarea unui loc de muncă       X
(ii) păstrarea unui loc de muncă       X
(iii) încetarea activităţii la locul de muncă       X
(iv) dobândirea, păstrarea şi încetarea activităţii la un loc de muncă, altele specificate       X
(v) dobândirea, păstrarea şi încetarea activităţii la un loc de muncă, nespecificate       X
– Angajarea remunerată**:
(i) lucru pe cont propriu        
(ii) angajare cu timp parţial de lucru       X
(iii) angajare cu normă întreagă        
(iv) angajarea remunerată, alta specificată        
(v) angajarea remunerată, nespecificată        
– Angajarea neremunerată (voluntariat)       X
– Munca şi angajarea în muncă, altele specificate şi nespecificate       X
c) Viaţa economică
– Tranzacţiile economice de bază     X  
– Tranzacţiile economice complexe       X
– Independenţa economică**:
(i) resurse economice personale       X
(ii) drepturi economice publice       X
(iii) independenţa economică, alta specificată       X
(iv) independenţa economică, nespecificată       X
d) Implicarea în joc:
(i) jocul de unul singur X      
(ii) jocul de-a spectatorul   X    
(iii) jocul în paralel   X    
(iv) jocul împreună, în colaborare   X    
(v) implicarea în joc, altele specificate   X    
(vi) implicarea în joc, nespecificate   X    
– Ariile majore ale vieţii, altele specificate X X X X
– Ariile majore ale vieţii, nespecificate X X X X

*În mod excepţional înainte de vârsta de 18 ani.

**Peste vârsta de 15 ani (vârsta minimă de angajare este de 16 ani, angajarea de la 15 ani se face cu acordul părinţilor).

CAPITOLUL IX: Comunitatea, viaţa civică şi socială

Acest capitol se ocupă de acţiunile şi sarcinile necesare pentru a se implica în viaţa socială

Comunitatea, viaţa civică şi socială Grupe de vârstă la care se realizează obişnuit (ani)
Naştere- 3 4-6 7-11 12-18
– Viaţa comunitară:
(i) asociaţii informale şi formale       X
(ii) ceremonii     X  
(iii) viaţa comunitară, alta specificată     X X
(iv) viaţa comunitară, nespecificată     X X
– Recreerea şi petrecerea timpului liber:
(i) jocul   X    
(ii) sporturi   X    
(iii) arta şi cultura     X  
(iv) meşteşugurile       X
(v) hobby-uri     X  
(vi) socializarea   X    
(vii) recreerea şi petrecerea timpului liber, altele specificate   X X X
(viii) recreerea şi petrecerea timpului liber, nespecificate   X X X
– Religie şi spiritualitate:
(i) religie organizată     X  
(ii) spiritualitate       X
(iii) religie şi spiritualitate, altele specificate     X X
(iv) religie şi spiritualitate, nespecificate     X X
– Drepturile omului X X X X
– Viaţa politică* şi calitatea de cetăţean       X
– Comunitatea, viaţa civică şi socială, altele specificate   X X X
– Comunitatea, viaţa civică şi socială, nespecificate X X X X

*Peste vârsta de 18 ani.
ANEXA Nr. 4: GLOSAR

Potrivit clasificării OMS 2007, în identificarea şi încadrarea copiilor cu handicap se recomandă utilizarea următorilor termeni de bază:
condiţie de sănătate – termen generic pentru boli (acute sau cronice), dezordini/tulburări, răniri sau traume;

funcţionare – termen generic care se referă la funcţiile corpului, structurile corpului, activităţi şi participare; relevă aspectul pozitiv al interacţiunii dintre individ şi factorii contextuali;

dizabilitate (handicap) – termen generic pentru deficienţe (afectări), limitări de activitate şi restricţii de participare; relevă aspectul negativ al interacţiunii individ-context;

funcţiunile corpului – funcţiile fiziologice ale corpului ca sistem/organism uman (inclusiv creierul);

structurile corpului – părţile anatomice, structurale: organe, membre şi părţile lor;

deficienţă (afectare) – pierdere sau anormalitate în structurile corpului, funcţiile fiziologice (inclusiv psihice);

activitate – executarea unei sarcini sau acţiuni de către un individ; reprezintă perspectiva individuală a funcţionării;

limitări de activitate – dificultăţile pe care un individ le poate avea în executarea activităţilor; pot varia de la uşoare la severe în ceea ce priveşte calitatea, cantitatea şi maniera de execuţie;

participare – implicarea unei persoane în situaţii de viaţă; semnifică perspectiva societală a funcţionării;

restricţii de participare – probleme pe care un individ le poate avea în implicarea în situaţii de viaţă;

factori contextuali – factori care împreună (mediul şi factorii personali) constituie contextul complet al vieţii unui individ;

factori de mediu – toate aspectele externe sau intrinseci ale lumii, care formează contextul vieţii unui individ; ei includ: lumea fizică naturală, lumea fizică artificială (făcută de om), ceilalţi oameni, în diferite relaţii şi roluri, atitudini şi valori, sisteme şi servicii sociale, politici, legi şi reguli;

factori personali – factorii contextuali legaţi de individ, cum ar fi: vârsta, sexul, statutul social, experienţa de viaţă etc.;

facilitatori – factori din mediul unei persoane, care, prin absenţa sau prezenţa lor, ameliorează funcţionarea şi reduc dizabilitatea;

bariere – factori din mediul unei persoane, care, prin absenţa sau prezenţa lor, limitează funcţionarea şi creează dizabilitatea;

capacitate – construct care indică nivelul cel mai înalt probabil pe care o persoană l-ar putea atinge într-un domeniu de activitate şi participare, la un moment dat. Capacitatea se măsoară într-un mediu uniform sau standardizat, deci reflectă abilitatea individului adaptată la mediu;

performanţă – descrie ce fac indivizii în mediul lor curent, deci se referă la aspectul implicării persoanei în situaţii de viaţă.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 781 din data de 28 octombrie 2002

 

Project Details

Categories: