//Povestea unui mic gentleman. Remus și drumul de la tăcere la bucurie

Povestea unui mic gentleman. Remus și drumul de la tăcere la bucurie

Jurnalista Iohanna Purdea a scris un articol din suflet despre Remus, unul dintre copilaşii din Centrele ATCA.

Îl redăm parţial mai jos, varianta completă fiind pe site-ul johannasburg.ro.

„De multe ori i-am mulțumit lui Dumnezeu că am un copil normal, sănătos, fără probleme, care râde, aleargă, se joacă, crește frumos și se bucură de viață. Am citit multe povești despre copiii cu autism care m-au impresionat și m-au făcut să mă gândesc cum arată viața acelor părinți, prin ce trec, cât de greu trebuie să le fie, ce se petrece în sufletul lor și cum se zbat și fac tot ce le stă în putință să își ajute copilul. Mi-e greu să îmi închipui toate acestea, însă fiecare poveste mă impresionează și mă aduce și mai aproape de această lume, mă face să îi înțeleg mai bine pe părinți, pe copii și nevoile lor. Și când aflu despre astfel de povești, vreau să vi le dăruiesc și vouă, să ajungă la cât mai multă lume. La mine a ajuns povestea lui Remus, un copilaș care suferă de autism și a cărui viață a început să se transforme în bine cu ajutorul programelor Asociaţiei de Terapie Comportamentală Aplicată-ATCA. Povestea impresionantă e scrisă de Beatrice Ionescu, Fundraising Manager la ATCA.

DE LA BUCURIE LA TĂCERE

„Remus e un mic gentleman care m-a cucerit din prima zi când m-a salutat foarte relaxat cu ,,Bunădomnişoară!’”Povestea lui începe într-o luna călduroasă de varăîn iulie 2012. Aşteptat cu nerăbdare de părinţii şi bunicii lui, a crescut înconjurat de dragoste şi atenţieCa toţi copiii fericiţi era plin de viaţă, ghiduşie, chiar le-a făcut un cadou părinţilor în ziua în care a împlinit 1 an: primii paşiLa vârstă de 1 an şi şase luni, nimeni nu mai putea  se ţină după el prin parc. Veselia lui era molipsitoare pentru toţi cei din jur. Până cândîntr-o zi nu a mai răspuns nimănui.

Peste noapte, Remus s-a închis într-o realitate paralelăZâmbetul lui s-a stins. Bucuria lui de a trăi a dispărut. Nu mai comunica cu nimeni din jurul lui. Avea doar doi ani şi trei luni.

UN DIAGNOSTIC CARE I-A ZGUDUIT PE PĂRINȚI 

„Mergeam cu el în parc şi se juca singur cu pietre şi beţe. Unde găsea găuri sau coşuri de gunoi, băga pietrele şi beţele în găuri. Erau zile în şir în care nu aveam voie să ieşim din casă fără o sticlă goalăîn care  bage pietricele găsite pe jos. Nu mai vorbea, nu răspundea la nume nici măcar din a două sau a treia strigare. Nfăcea contact vizual decât forţat. Mergea pe vârfuri mereu şi-şi flutura mâinileAlerga în cerc. Era mai interesat  alinieze jucăriile sau  le trântească decât  se joace adecvat cu ele. Nu imita pe nimeni din jurul lui, nu reacţiona la sunete sau la oameni. Pur şi simplu, era un copil extrem de cuminte şi izolat, care reacţiona la interacţiunea cu mine doar din când în când, cel mai mult dacă primea ceva de mâncare la schimb”povesteşte acum mama lui.

La vârstă de doi şi şase luni părinţii l-au dus la câţiva specialişti în domeniul psihologiei infantile şi atunci lumea lor s-a cutremurat. Singurul lor copil, bucuria lor şi a bunicilor a fost diagnosticat cu autism infantil pe palier lingvistic, cognitiv şi social.

MULTĂ SPERANȚĂ, CURAJ ȘI ÎNCREDERE

Mămica lui Remus este o femeie puternică, a adevărată luptătoare pentru puiul ei. A căutat soluţiispecialişti, s-a documentat, a învăţat tot ce se putea despre această tulburare comportamentală. Pur şi simplu a refuzat  se dea bătutăŞi astfel, Remus a păşit pe lungul drum al terapiei comportamentale aplicate, pentru a se întoarce înapoi la părinţii care urmăreau cu înfrigurare fiecare semn de recuperare. La început a opus rezistenţă. A plâns, a bătut, a muşcat. I s-a explicat  este înconjurat de oameni care îl ajută.

La şase luni după ce începuse terapia, la nivel cognitiv, recuperase deja foarte mult. ”

Continuarea, AICI.

2017-08-25T15:35:20+00:00