//Predarea abilităților motrice, o necesitate în procesul de învățare?
  • Motrice

Predarea abilităților motrice, o necesitate în procesul de învățare?

Dificultățile motorii fac parte din tabloul clinic al tulburărilor de dezvoltare, precum autismul, tulburările de limbaj și dislexia. Majoritatea copiilor diagnosticați cu TSA și ADHD prezintă deficite în ceea ce privește dezvoltarea abilităților motrice (motricitate fină și grosieră). Dezvoltarea copilului este una globală, iar dacă evaluăm fiecare arie separat, nu putem înțelege felul în care acestea interacționează și necesitatea exersării unor abilități. Atunci când controlul motric este deficitar, apar diferențe în modul în care copilul percepe și procesează informațiile din mediu. Cunoaștem faptul că motricitatea fină și coordonarea bilaterală sunt esențiale pentru exercitarea activităților de bază precum mâncatul, băutul cu cana sau sticla, spălatul pe mâini, pe dinți, mersul la toaletă, etc. Un aspect care nu este încă destul de cunoscut este existența unei relații între abilitățile motrice ale copilului și modul de exercitare a funcțiilor executive ale creierului. Este important să privim dezvoltarea sistemului loco-motor a copilului în relație cu celelalte arii de dezvoltare ale acestuia. În acest sens s-au efectuat studii de specialitate, atât în domeniul neurologiei, cât și în cel al educației și a psihologiei dezvoltării.

Motricitate și memorie

Un studiu efectuat pe un eșantion format din 33 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani a concluzionat faptul că există o corelație pozitivă între memoria de lucru și abilitățile motrice. Mai mult decât atât, timpul de procesare a unei sarcini crește în cazul copiilor care nu au o dezvoltare normală motricității.

În ceea ce privește procesul de învățare, studiile au arătat că în primul an școlar, dezoltarea motrică este în strânsă legătură cu capacitatea copilului de a reține informații. De asemenea, copiii cu deficite motrice întâmpină dificultăți ln înțelegerea simbolurilor matematice și grafice, îngreunând dobândirea scrisului și a cititului.

Motricitate și limbaj

Relația dintre abilitățile motrice și dezvoltarea limbajului a ocupat un loc important în cadrul studiilor de specialitate datorită faptului că lipsa limbajului expresiv și receptiv reprezintă una dintre principalele îngrijorări ale părinților copiilor diagnosticați cu TSA.

Studiile neurologice au arătat faptul că aria Brocca responsabilă în formarea limbajului are implicații și în sarcinile motrice. Totdată, structurile cerebrale responsabile cu funcționarea motrică sunt activate în timpul exercitării limbajului. 70% dintre copiii care au dificultăți motrice în primii ani de viață, dezvoltă un limbaj deficitar, iar dezvoltarea posturii corpului între 3 și 5 luni prezice dezvoltarea limbajului receptiv.

Motricitate și percepția vizuală

Încă din primele luni de viață, copilul explorează obiectele din jur, descoperind relații de tipul cauza-efect. Această explorare este afectată în cazul celor care au dificultăți în a ține în mâna obiecte, în a apăsa pe butoane sau a învârti părți ale acestora. Mai mult decât atât, însușirea mersului facilitează explorarea mediului și implicit, percepția vizuală și spațială. Motricitatea fină face posibile activități precum construcțiile din lego, iar coordonarea vizual-motorie crează dexteritatea și exersează percepția spațială. Formarea posturii corpului și susținerea capului facilitează urmărirea obiectelor în mișcare, acțiune ce contribuie la cunoașterea obiectelor din mediu.

Motricitate și atenție

Studiile au arătat faptul că deficitele motrice influențează atenția concentrată a copiilor. S-a observat faptul că exersarea motricității fine și grosiere îmbunătățește atenția, atât în cazul copiilor tipici cât și în cazul copiilor cu abilități motrice scăzute. Aceste concluzii au aplicabilitate mai ales în mediul școlar, acolo unde din ce în ce mai mulți copii prezintă tulburări de atenție.

Comunicarea socială și abilitățile motrice

Dispraxia (deficiența de coordonare motrică) afectează abilitățile de comunicare socială a copilului, făcând dificilă interacțiunea acestuia cu ceilalți copii. Încă din primele luni de viață, atunci când cel mic învață să meargă și să manipuleze obiecte, are loc un schimb de informații dintre el și adult (feedback). Cu timpul, dificultățile motrice îl împiedică pe copil să efectueze anumite sarcini, fapt ce are impact asupra dezvoltării imaginii de sine. La acestea se adaugă și bulling-ul care sporește sentimentul de inferioritate a celui mic.

În cazul copiilor diagnosticați cu ADHD, studiile au arătat existența unei corelații pozitive între abilitățile motorii și gradul de adaptabilitate la mediul social. Aceștia se angajează și în comportamente disruptive mai intense decât cei ce nu au deficite motrice, întrucât dificultățile de motrice cresc gradul de frustrare al copilului.

Acestea fiind spuse, este important să cunoaștem semnificațiile din spatele targeturilor alese în cadrul analizei comportamentale. Cu cât înțelegem mai mult utilitatea abilităților exersate în cadrul terapiei, cu atât vom contribui la evoluția copilului.

 

Ioana Budau,

Psiholog ATCA

 

2018-11-02T08:29:45+00:00