//Scopul evaluării preferințelor (întăritorilor)

Scopul evaluării preferințelor (întăritorilor)

Multe persoane cu autism și cu tulburări  de dezvoltare nu pot să își indice preferințele și dezacordurile. Cu toate acestea, din cauza diferențelor  individuale în rândul persoanelor cu autism și a altor dizabilităti de dezvoltare, îngrijitorii nu pot pur și simplu să presupună că lucrurile și activitătile noastre preferate pot fi, de asemenea, preferate de alții. Lucrurile care întăresc sau recompensează un individ pot fi neplăcute pentru o altă persoană. Evaluarea preferințelor are scopul de a identifica lucrurile preferate ale unui individ, astfel încât acestea să poată fi folosite că recompense sau potențiali „întăritori” de comportament adecvat și dorit.

Creșterea comportamentului dorit

Întăritorul este orice obiect, condiție sau eveniment care, atunci când este prezentat imediat după un comportament, măreste frecvența acelui comportament. De exemplu,  dacă atunci când un băiat care este instruit  să își facă nevoile la oliță și, în același timp,  are o jucărie preferată, începe să folosească toaleta în loc să facă în pantaloni, atunci jucăria este  oferită ca un întăritor pentru acest  comportament adecvat. Se spune că jucăria „întăreste” utilizarea  toaletei. Cu toate acestea, în cazul în care același băiat nu folosește mai des toaleta în ciuda faptului că a primit o jucărie, atunci , cel mai probabil, jucăria nu funcționează că un întariror pentru băiețel. Întărirea este cea mai eficientă metodă pentru creșterea comportamentului dorit.

Cei mai mulți dintre noi suntem conștienți de propriile noastre plăceri și nemulțumiri, precum și de preferințele celor dragi. Cu toate acestea, deoarece întărirea este cea mai eficientă modalitate de a crește comportamentul dorit, este util să efectuăm o evaluare a preferințelor pentru a ne asigura că știm care dintre lucrurile preferate ale persoanei vor fi cele mai utile ca întăritori.

Este vital să identificăm o preferință adevărată în loc sa presupunem care  este preferința cuiva. Atunci când îngrijitorii aleg să utilizeze un intaritor preconizat, timpul, energia și resursele vor fi pierdute dacă nu este o preferință adevărată (Cooper, Heron, & Heward, 2006). Imaginați-vă că îi cereți unui copil  cu autism să efectueze o sarcină neplăcută (cum ar fi să stea în liniște) și să-l recompensati cu un obiect nedorit (ca o bucată de bomboană pe care nu o place). Acest lucru poate reduce conformarea acestuia sau chiar poate crea un comportament problematic! În schimb, utilizarea celor mai eficienti agenți de întărire va spori motivația unei persoane de a lucra pentru acei întărițori, ceea ce va aduce o schimbare de succes în comportamentul său.

Concluzie

Efectuarea evaluării preferințelor pentru a identifica potențialii întăritori  este unul dintre primii pași în gestionarea comportamentelor persoanelor cu întârzieri de dezvoltare. Fără un întăritor puternic, va fi dificil să se schimbe comportamentul. Fiecare metodă are avantaje și limitări, iar utilizarea unei combinații de metode diferite este mai avantajoasă decât utilizarea unei singure metode. Mai mult, preferințele se schimbă în timp și necesită o explorare continuă. Prin urmare, evaluările ar trebui să fie actualizate lunar sau atunci când o persoană devine obosită sau plictisită de elementele preferate. Atunci când selectați o metodă de evaluare a preferințelor, un practician sau un părinte trebuie să ia în considerare nivelul de comunicare al persoanei, timpul disponibil pentru evaluare și tipurile de elemente preferate care vor fi disponibile și utile. O evaluare a preferințelor va da un potențial întăritor, nu unul clar. Veți ști sigur dacă o preferintă este un întăritor dacă crește frecvența unui comportament după fiecare prezentare.

Sfaturi utile

Nu amestecați tipurile de evaluare:  analizați și evaluați diferit tipurile de întăritori în functie de categoria din care fac parte ( nu analizați spre exemplu întăritorii edibili cu un joc nou sau cu o carte, pentru că cei edibili au tendința să fie mult mai puternici și atunci să eclipseze potențialul celorlați ).

Acces limitat: Este important ca micuțul să nu aibă acces liber la elementele care sunt folosite ca întăritori. Dacă muzica este un întăritor, iar individul are muzică disponibilă toată ziua, atunci este mai puțin probabil să lucreze pentru muzică. Muzica își va pierde valoarea de întărire. Încercați să păstrati întăritorul mic (de exemplu, muscături mici de mâncare) sau scurt (de exemplu, 5 minute de vizionare a TV).

Rotiți și variați întăritorii: Elementele care actionează ca intăritori pentru individ se vor schimba în timp. Acesta poate  deveni plictisit de un element care anterior a funcționat foarte bine ca întăritor. Din această cauză este important să rotiți întăritorii, astfel încât copilul să nu se plictisească de un întăritor. Pentru anumiți indivizi, întăritorii mai puțin preferați, dar diferiți pot funcționa uneori la fel de bine ca  întăritorii preferați, dar  care nu s-au mai schimbat de mult timp (Bowman et al., 1997).

Pentru acei indivizi care nu sunt recompensați cu laude și cu recompense sociale este necesar să facem un paring între acestea și un alt element, mult mai concret, care funcționează deja că întăritor. Astfel, cu timp și laudă poate să devină un întăritor prin asociere, foarte puternic.

Sursa

2018-04-27T08:24:11+00:00