//Sprijinul comportamentul pozitiv generalizat în şcoală
  • Sprijinul comportamentul pozitiv generalizat

Sprijinul comportamentul pozitiv generalizat în şcoală

Sprijinul comportamentul pozitiv generalizat în şcoală

Mulţi copii preşcolari care manifestă comportamente problemă vor continua să aibă acest tip de dificultati si în şcoala primara(Campbell, 1998).

Copiii preşcolari cu cel mai mare risc şi probleme permanente de comportament sunt cei cu modele externalizate de comportament (de ex., agresiune, hiperactivitate), deficite de socializare şi contexte familiale adverse (Stormont,1998; Walker, Colvin & Ramsey, 1995). Astfel, copiii cu cel mai mare risc sunt cei deficienţi în generarea unui comportament social dezirabil şi care nu au şansa de a primi un sprijin adecvat constant în mediul lor familial pentru schimbarea comportamentului. Deşi s-au făcut cercetări extinse în privinţa indicilor timpurii ai problemelor comportamentale la copii (a se vedea Campbell, 1998; Stormont, 2002; Webster-Stratton, 1997), mai puţine cercetări s-au realizat cu privire la factorii de sprijin în mediul copilăriei mici care pot să-i protejeze pe copii împotriva dezvoltării unor probleme constante sau mai stabile de comportament.

Există o literatură foarte amplă care validează utilizarea tehnicilor sistematice pentru predarea şi sprijinirea comportamentului adecvat la copii (Cotton, 1995; Epstein, Kutash & Duchnowski, 1998; Kameenui & Darch, 1995; Kamps, Kravits, Stolze & Swaggart, 1990; Mayer, 1995; Sugai, Horner & Gresham, sub tipar). Multe şcoli recunosc importanţa sprijinirii comportamentului adecvat şi a utilizării sistemelor de sprijin comportamental pozitiv în şcolile lor. Sistemele generalizate de SCP în şcoli construiesc un continuum de suporturi comportamentale destinate să facă faţă nevoilor tuturor elevilor (Sugai şi col., 2000).

Începând cu suporturile primare sau universale, şcolile şi-au formulate aşteptări clare, exprimate pozitiv şi au construit sisteme pentru a recunoaşte şi a sărbători succesul elevilor în realizarea aşteptărilor fundamentale. Pe baza sistemelor universale, se oferă sprijin comportamental mai specializat elevilor aflaţi în situaţie de risc din cauza unor probleme continue de comportament.

Acest sprijin secundar sau ţintit pe grupe mici include strategii precum instruirea deprinderilor sociale în grupuri mici, activitate cu un mentor şi programe de auto-gestionare. În sfârşit, pentru elevii care continuă să prezinte modele cronice de probleme comportamentale, se aplică strategii terţiare sau individuale. La nivelul elevului individual, se pune accentul pe o evaluare funcţională comportamentală completă şi pe elaborarea unui plan care poate include şi agenţii externe sau sprijinul familial.

La nivelul şcolii elementare, cercetările arată că şcolile care implementează sistemele generalizate de SCP au cunoscut o scădere a numărului de mustrări în biroul directorului cu până la 60%  (Naksato, 2000; Nelson, Martella, Marcahnd-Martella, 2002; Scott, 2001; Sugai, Horner Lewis & Ceney, 2002), o reducere a problemelor în contexte speciale cum ar fi pe terenul de joacă (Lewis, Colvin & Sugai, 2000; Lewsi, Powers, Kelk & Newcomer, 2002; Lewis, Sugai & Colvin, 1998) şi o capacitate crescută de a face faţă nevoilor elevilor în situaţie de risc.

Articol oferit de Melissa Stormont, Timothy J. Lewis, Sandra Covington Smith, Universitatea Missouri Columbia

2018-02-23T12:50:48+00:00