//Terapia la domiciliu vs. terapia în centru

Terapia la domiciliu vs. terapia în centru

Mulți dintre părinți se întreabă unde este mai bine să înceapă terapia cu copilul. La domiciliu sau într-un centru specializat?

În ambele variante, cea mai importantă parte o reprezintă calitatea implementării programelor de lucru. Însa, lucrând atât la domiciliu, cât și în centru am constatat diferențe, pe care dorim sa vi le împărtășim.

Așadar, ce tip de terapie este mai eficientă?

Lucrând în calitate de terapeut la centru am sesizat beneficii semnificative. În centru, mediul este creat astfel încât o sesiune de lucru să se poată derula cât mai eficient – evaluarea continuă a recompenselor și descoperirea de noi activități și jucării interesante, așezarea corespunzătoare a stimulilor și recompenselor, astfel încât copilul să fie motivat să le ceară și să-și dezvolte limbajul independent și spontan.

Deasemenea, în cadrul centrului copiii descoperă jocuri pe care nu le au acasă, ceea ce facilitează cooperarea cu terapeutul și crește motivația de a învăța. Fie că vorbim de o jucarie pentru dezvoltarea motricitătii fine, fie că este o simplă mașina sau păpușă, copilul este interesat de ceea ce este nou.

  • Mediul

Mediul în care copilul învață este foarte important. Un program la domiciliu îi permite copilului să învețe într-un mediul fără distractori. Din păcate, acest lucru nu se întamplă și la grădiniță sau la școală. Un copil cu TSA are nevoie să fie expus la medii cu diverși distractori, zgomote, obiecte colorate, oameni noi, astfel încât acesta să poată învăța să filtreze informația și să rămână concentrat în sarcină, să reacționeze bine la schimbările de mediu, să coopereze cu persoanele din jur. Într-un centru de terapie acest lucru este posibil și facil. Dacă reușiți și acasă să îi creați copilului un astfel de mediu, este minunat; însă nu uitați, camerele de lucru ar trebui schimbate periodic, la fel și materialele didactice. Acest lucru este mai greu realizabil acasă.

  • Trainingul terapeuților și supervizarea

Din păcate, terapia la domiciliu nu îi permite unui supervizor să fie în permanență acolo, pentru a putea ghida terapeuții în cazul apariției unor comportamente negative ale copilului. În majoritatea centrelor de terapie există în permanență un supervisor care se asigură că terapia decurge așa cum trebuie și care poate ajuta terapeuții să intervină asupra comportamentelor problemă, chiar în momentul în care acestea apar, și nu doar în cadrul ședinței de supervizare, realizată lunar sau bilunar.

De asemenea, fiecare terapeut lucrează cu un număr mai mare de copii, experiența și supervizarea continuă asigurând un nivel mult mai înalt de abilități și profesionalism.

  • Generalizarea abilităților

Terapia desfașurată în centru, va permite copilului să generalizeze abilitățile cu mai mulți terapeuți, în medii diferite și cu o varietate de materiale de lucru. Aceasta este o parte a terapiei esențială pentru success.

O abilitate ce nu poate fi generalizata, nu îl va ajuta pe copil. În momentul în care copilul poate generaliza abilitățile în mai multe medii, cu diferiți terapeuți și cu materiale didactice variate, putem afirma faptul că acestea sunt masterate și funcționale.

De exemplu, când un copil îi răspunde doar terapeutului sau doar în camera de lucru la întrebările sociale, însă informația nu poate fi reprodusă în alte medii, programul nu este încă generalizat. Acest lucru nu semnifică faptul că terapia la domiciliu nu este utilă sau că nu oferă rezultate bune, însă procesul de generalizare, atât de necesar copilului, este un pas dificil de realizat.

Când alegeți pentru copil să urmeze terapia la centru asigurați-vă de faptul ca el va lucra în camere diferite, cu diferiți terapeuți și cu o gamă largă de materiale. Încercați să faceți același lucru și în terapia desfășurată acasă.

  • Abilitățile sociale

Unul dintre cele mai importante aspecte ale lucrului într-un centru de terapie îl reprezintă posibilitățile de interacțiune și de socializare cu alți copii. Aceștia se pot juca sau lucra împreună cu alți copii, oferindu-le posibilitatea dezvoltării unor abilități sociale importante. Acesta este pasul intermediar, ce face trecerea de la terapia 1:1 (copil-terapeut) la grădiniță. Multi părinți își exprimă îngrijorarea cu privire la comportamentele negative ale propriilor copii asupra partenerilor de joacă sau colegilor de grădiniță.

Astfel, la centru, trecerea se face treptat, de la intercțiunea cu terapeutul, la cea cu unul sau doi copii, cu activități simple, conduse de către adult. Copiii învață să ofere sau să ceară jucării, să colaboreze într-un joc, să răspundă întrebărilor sau solicitărilor altui copil, să aștepte și să pună întrebări celuilalt.

În cadrul unui centru, copiii sunt coordonați de către un specialist, astfel încât comportamentele problemă să poată fi mai întâi diminuate, pentru ca ulterior să dispară.

În cazul terapiei la domiciu acest target poate fi atins cu dificultate. Ceea ce putem face este să chemăm rude sau prieteni ai copilului pentru a se juca împreună cu acesta sau să includem copilul în grupuri de socializare și terapie.

 

Andra Tabără

Psiholog, Consultant ABA

2017-09-08T07:30:25+00:00