//Tipuri de intervenţie în autism – Positive Behavior Support
  • Positive Behavior Support

Tipuri de intervenţie în autism – Positive Behavior Support

Conform Raportului Standardelor Naţionale publicat de catre National Autism Center, Positive Behavior Support face parte din categoria Established Treatments, ceea ce înseamnă ca este un tip de intervenţie ce şi-a dovedit eficienţa in cazul persoanelor diagnosticate  cu autism.

Positive Behavior Support ( Sprijinul Comportamentului Pozitiv în limba română ) este o ştiinţă aplicată care foloseşte metode educaţionale pentru a extinde repertoriul comportamental al unei persoane şi metode de schimbare pentru a redefini mediul de viaţă al persoanei, pentru a îmbunătăți mai întâi calitatea vieții persoanei și, în al doilea rând, pentru a minimiza comportamentele  problemă.

Comportamentul pozitiv include toate acele abilități care sporesc probabilitatea succesului și a satisfacției personale în mediul academic, profesional, social, recreaţional, comunitar și familial. Sprijinul cuprinde toate acele metode educaționale care pot fi utilizate pentru a preda, consolida și extinde comportamentul pozitiv și toate acele metode de schimbare a mediului care pot fi utilizate pentru a spori oportunitățile de afișare a unui comportament pozitiv.

Scopul principal al Positive Behavior Support  este acela de a ajuta o persoană să-și schimbe stilul de viață într-o direcție care oferă tuturor părților interesate relevante (de exemplu, profesori, angajatori, părinți, prieteni și persoana țintă) posibilitatea de a percepe și de a se bucura o calitate îmbunătățită a vieții. Un obiectiv important, dar secundar al PBS este acela de a face comportamentul problematic să fie irelevant și ineficient, ajutând astfel  persoana să își atingă obiectivele într-un mod acceptabil din punct de vedere social, reducând sau eliminând în totalitate episoade de comportament problematic.

PBS a apărut din trei surse majore: analiza aplicată a comportamentului, mișcarea de normalizare / incluziune și valorile centrate pe persoană. Analiza aplicată a comportamentului a făcut două contribuții majore în PBS. În primul rând, a oferit un cadru conceptual relevant pentru schimbarea comportamentului şi în al doilea rând, a oferit o serie de strategii de evaluare și de intervenție. Din punct de vedere filosofic, PBS susţine principiul  normalizării, și anume că persoanele cu handicap ar trebui să trăiască în aceleași condiții ca și ceilalți și să aibă acces la aceleași oportunități ca și ceilalți (în ceea ce privește locuința, școala, munca, recreerea și viața socială ). Principiul normalizării conduce in mod firesc către principiul incluziunii ce susţine plasarea elevilor cu dizabilităţi în şcolile de masă, în loc de a-i plasa în instituţiile de învăţământ special. Valorile centrate pe pesoană au în spate ideea  că, dacă nevoile individului sunt îndeplinite, atunci calitatea vieții sale se va îmbunătăți.

Unul dintre mesajele centrale ale PBS este acela că, în acordarea de sprijin, ar trebui să ne concentrăm eforturile asupra soluționării contextelor problematice, nu asupra comportamentului problematic. Schimbarea comportamentului nu este pur și simplu rezultatul aplicării unor tehnici specifice anumitor probleme de comportament. Cea mai bună tehnologie va eșua dacă este aplicată într-un context necooperant sau dezorganizat. O schimbare semnificativă poate fi posibilă numai dacă mediul este restructurat si redifinit într-un fel în care să permită ca schimbarea să aibă loc şi să o susţină. Este necesar ca părțile interesate să împărtășească o viziune comună, să susțină instruirea adecvată a persoanelor, să ofere stimulente pentru a motiva oamenii să-și schimbe abordarea în rezolvarea problemelor, să se pună la dispoziție resurse (temporale, fizice și umane) și să se creeze un plan de acțiune care să definească rolurile, responsabilitățile, monitorizarea și metodele care trebuie utilizate pentru a corecta deficitele.

PBS şi-a dovedit eficienţa în  tratarea persoanelor cu autism,  persoanelor cu leziuni cerebrale traumatice, în cazul copiilor tipici cu probleme in mediul şcolar, copiilor  şi adolescenţilor cu probleme emoţionale şi comportamentale.

Referinţe

Carr, E. G., Dunlap, G., Horner, R. H., Koegel, R. L., & al, e. (2002). Positive behavior support: Evolution of an applied science. Journal of Positive Behavior Interventions, 4(1), 4.

Fox, L., Dunlap, G., & Cushing, L. (2002). Early intervention, positive behavior support, and transition to school. Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 10(3), 149-157.

Sugai, G., Horner, R. H., Dunlap, G., Hieneman, M., & al, e. (2000). Applying positive behavior support and functional behavioral assessment in schools.Journal of Positive Behavior Interventions, 2(3), 131.

Articol oferit de Raluca Anghel, Psiholog si Terapeut ABA

2018-02-23T12:50:55+00:00